Jurnal de dac liber

Euro 2008 s-a terminat pentru echipa României care, deși a avut un parcurs onorabil, a sfârșit cam cum ne așteptam în ciuda speranțelor nemotivate ale unora.  Acum, după război, când știm vitejii cum se arată, se remacă cele două atitudini posibile ale românilor după acest eveniment: cei care dau din mână a lehamite și cei care dau din cap a înțelegere.

Primii sunt cei care vor  spune că nu avem echipă, că nu am atacat, că mingea noastră sărea mai prost decât a olandezilor, că Mutu trebuia să nu rateze penalty-ul și așa mai departe.

A doua categorie e a celor care vor spune că n-am avut noroc. Că am picat în cea mai grea grupă,  că Mutu a avut ghinion că a ratat penalty-ul, că totuși nu am pierdut atât de urât cu olandezi și am făcut egal cu campioana și vicecampioana modială.

Și cu toții, indiferent de reacție, vor considera că alta ar fi fost situația dacă eram într-o grupă mai ușoară.  Deși, la cum au jucat echipele mici din grupele ușoare, nu se știe niciodată.

Așa că mai bine să gândim ca Băsescu. Rușinea e mai mică cu licuricii mari. Mai ales când, așa cum spune Chivu, suntem niște furnicuțe.

P.S.: “Noi alergăm mult, încercam să recuperăm, suntem niște furnicuțe. Trebuie să ne vedem lungul nasului - mai mult nu putem!” - Cristi Chivu

Se pare că s-a terminat și al doilea tur de scrutin al cărui câștigător, potrivit exitpoll-urilor, este Sorin Oprescu. Discursul său anti-partid și sistem a fost apreciat de majoritatea treimii bucureștenilor care au votat. Mulți analiști compară actualul discurs nu doar cu cel al lui Traian Băsescu ci de-a dreptul cu destinul acestuia. Nu m-aș hazarda până acolo. Mai ales că la vârsta doctorului Oprescu destinul e mai mult o chestie de trecut decât de viitor.

Voi face totuși câteva observații.

1. Am anticipat bine când am analizat impactul atributului de independent al candidatului Sorin Oprescu. Și am evaluat greșit mobilizarea bucureștenilor pentru al doilea tur de scrutin motiv pentru care nu îi dădeam lui Oprescu mai mult de 40% dintre voturi. Paradoxul este că majoritatea celor nu au votat din diverse motive se declară nemulțumiți de alegerea lui Oprescu.(?)

2. Deși discursul câștigător al cadidatului Oprescu a fost unul anti-partid , social democrații și liberalii -care ignoră accentele retorice anti-dreapta - văd în victoria lui Oprescu un eșec personal al lui Traian Băsescu - acuzat în repetate rânduri că vrea să distrugă partidele, tocmai de aceea e comparat Oprescu cu el - și sunt gata să-și asume orice succes.

3. Dacă Oprescu merită să câștige pentru ceva e în primul rând pentru că și-a dorit-o mai mult. Un singur politician român și-a dorit mai mult să câștige o funcție și a pierdut de atâtea ori până să câștige odată: Emil Constantinescu. Doar că, asemeni acestuia, sper să nu fie prea bătrân și dependent de interesele celor din spatele său încât să se termine totul cu o imensă dezamăgire.

4. Dacă va face Oprescu ceva? Nu știu. Cert este că fantezista autostradă suspendată nu va fi realizată niciodată în București. Dacă ar fi fost posibilă ar fi fost luată în calcul de către japonezii de la  JICA, cei care au desenat încă de acum zece ani toate proiectele de infrastructură care se desfășoară de atunci în București. Iar autoritățile din Boston încearcă tot de pe atunci să-și îngroape - la propriu -autostrada care traversa și sufoca orașul.

Până acum Oprescu s-a declarat independent politic dar, deocamdată, a dovedit că este independent doar de realitate. Să vedem dacă se poate și invers.