Toate sondajele de opinie îl dau pe Mircea Geoană, preşedintele PSD, drept un candidat credibil pentru funcţia de preşedinte, capabil să se califice în turul doi şi, după unele institute de sondare, chiar să îl câştige. Tocmai de aceea îmi e  greu să accept că un candidat credibil poate face declaraţii incredibile.

N-aş putea să pun un diagnostic clar, însă, cu siguranţă, Mircea Geoană suferă de o formă de iresponsabilitate patologică. Nu ştiu dacă este timid şi se pierde cu firea în faţa mulţimilor, dacă se înfierbântă când vede microfoane sau se încinge sub lumina reflectoarelor însă, aproape de fiecare dată la mitingurile electorale, are tendinţa de spune prostii. Utima promisiune a liderului social-democrat este că, dacă va ajunge preşedinte, pensionarii nu vor mai trebui să stea la coadă pentru că vor primi medicamentele prin poştă.

Trecând peste faptul că în poştele meschine ale românilor, făcute doar pentru vederi, citaţii, facturi, somaţii de evacuare şi pliante electorale, ar încăpea cel mult un blister de medicamente, imaginaţia domnului Geoană are realismul designerilor revistei „Turnul de veghere” a Martorilor lui Iehova, care zugrăvesc o lume de apoi cu lei şi mieluşei jucându-se pe pajişti înverzite.

Nici un guvern de până acum – şi PSD le-a avut pe majoritatea – nu a găsit măcar o soluţie cât de cât decentă la problemele Sănătăţii din România şi Mircea Geoană vine cu o promisiune de o indecenţă vecină cu vulgaritatea. Probabil enunţul demn de realismul Mariei Antoanetta nu ar trebui să ne mire, venind din partea celui care l-a propus şi susţinut pe dealerul de Ferrari din România, Ion Bazac, pentru ultima funcţie de ministru al Sănătăţii.

Toţi candidaţii exagerează, vorbesc prostii sau mint, dar a le promite amărâţilor care îşi vând bătrîneţea în Gara de Nord, sub forma tichetelor CFR de călătorie, că vor primi medicamente prin poştă dacă te vor vota, ar trebui să se încadreze la infracţiunea de tentativă de înşelăciune. Pentru că a încerca să profiţi de naivitatea cuiva pentru a obţine un folos e infracţiune. Dacă autorul nu este cumva declarat iresponsabil.

Pentru că vom muri cu toţii de bâtrâneţe aşteptând cei 25.000 de euro pentru repatriere, promişi de Geonă în campania electorală precedentă, până va veni prima aspirină prin poştă.

După câte se pare lui Mircea Geoană nu-i aduce nici poşta, nici altcineva, medicamentele.

Salutări subiectelor de presă
În special subiectului de presă "Purtătorul de pumni al Guvernului", al trustului Realitatea Caţavencu şi al trustului Adevărul Holding (Adevărul şi Click), al doilea  ca prioritate după moartea handbalistului român în Ungaria dar înaintea bugetului şi a posibilităţii ca Ordonanţa  guvernului Tăriceanu privind cedarea exploatării resurselor din Marea Neagră către Sterling să nu treacă de Parlament. Atât în cazul atacului criminal din Ungaria cât şi în cel al scandalului de la Cluj, nişte oameni s-au aflat la locul nepotrivit în momentul nepotrivit. Unul a murit, pe celălalt vrea să-l omoare presa.

Salutări lui Mihnea Măruţă
Care a făcut de suficiente ori proba faptului că este un ziarist de bună calitate şi un foarte bun manager de presă. Din păcate, în presă, buna credinţă se dovedeşte a fi o slăbiciune de care profită manipulatorii care apar din neant pentru a sugera subiecte de presă sub protecţia anonimatului, sub forma unor comentarii, fără legătură cu tema subiectului. vezi aici
De aici şi-a tras seva campania Realitatea-Caţavencu.

Salutări lui Ovidiu Nahoi
Ale cărui inserţii moraliste de dimineaţă de la Realitatea Tv nu acuză atât evenimentul ci contextul – mediul şi manele care se cântau în clubul Romantic  – unde nu trebuia să se găsească Rareş Niculescu. Aşa e, contextele sunt importante. Ulltimul context în care l-am văzut pe fostul meu coleg Ovidiu era cel al tribunei a doua a stadionului din Giuleşti, la meciul Rapid-CFR Cluj, în corul suporterilor rapidişti care strigau "muie CFR".
Rareş e vinovat. Nu trebuia să fie acolo. Nu pentru că acolo se ascultau manele. Nu e meloman de niciun fel, cu atât mai puţin amator de manele. E vinovat însă pentru că s-a lăsat atras – chiar şi fără voia sa – într-un club unde petreceau adversarii politici liberali, printre care fiul fostului director al Regiei de Drumuri Cluj, Paul Cenan şi noul deputat liberal de Cluj, Virgil Pop, cel care a primit rezultatul alegerilor în arest.

Salutări deontologiei profesionale 
Celor care au folosit declaraţiile adversarilor politici liberali pentru a contura un profil negativ pentru Rareş Niculescu.
A ziariştilor moralişti care arată ostentativ cu degetul spre oamenii lui Boc şi cer demisia purtătorului de cuvânt, Rareş Niculescu. E o chestiune de nuanţă, la fel ca şi în cazul convorbirilor telefonice, unde ziariştii au acuzat înregistrarea conţinutului convorbirilor telefonice când, de fapt, se stochează cam ce stoca şi până acum şi puteam vedea pe factura detaliată: unde am sunat, cu cine am vorbit etc.
Şi acum s-a acuzat obsedant ce şi cum a făcut omul Guvernului care ar trebui să demisioneze. Insistenţa cu care s-a cerut demisia dintr-o funcţie nedeţinută – fiindcă  Rareş Niculescu nu e încă angajat al Guvernului – mă duce cu gândul că cineva îşi doreşte tare mult asta.
Salutări celor care folosesc curajos forumurile pentru a crea presiune dar, în special, celor care selectează  atent comentariile. Dar şi celor care trimit mailuri anonime. Doar că  nimic nu e anonim pe internet şi antivirusul reţine ip-ul expeditorului.

Salutări campaniei electorale
Salutări competiţiei dintre oameni lui Boc, că şi Apostu e unul dintre ei, aflaţi în  luptă cu cei liberali, din staff-ul lui Marius Nicoară. Ultima şansă a liberalilor de obţine ceva după un an în care au pierdut cam tot, motiv pentru care au apelat la fosta echipa a lui Adrian Năstase şi Călin Popescu Tăriceanu.

Salutări speciale domnului Dan Andronic
Salut, Dane. Nu mai aveam niciun semn de la tine. De abia acum aflu că ai ajuns la Cluj.