Într-o vreme în care organizaţiile şi asociaţile declarate apolitice şi non guvernamentale sunt tot mai lipsite de credibilitate, se trece prea uşor cu vederea peste voinţa populară pronunţată non sau nu cumva chiar anti-politică.

Votul de la refrendumul pentru un parlament light, înjumătăţit, este prea uşor trecut cu vederea de către cei care ar trebui să-l ia în seamă. Pentru că, fie că a fost un moft sau o armă politică a lui Traian Băsescu, rezultatul lui este unul de necontestat. Printr-un număr impresionant de votanţi şi un vot majoritar pentru, poporul a spus că vrea mai puţini politicieni. Electoratul a spus că s-a săturat de politicieni.

În acest context, strategia PSD de a crea alianţe politice cu toată lumea de la Moscova şi până la Timişoara  este în contradicţie cu dezgustul popular pentru politică şi politicieni. După cum la fel de greşit este să fluturi steagurile roşii ale partidului în balconul Operei din Timişoara.

În goana după voturi, Geoană, care are realismul fraţilor Grimm când spune că va satura 80 de milioane de români din agricultura românească, uită că afară sunt încă mulţi flămânzi. O întreagă generaţie care nu a avut parte de o revoluţie se suprapune peste o simbolică cifră 20.

Toate sondajele de opinie îl dau pe Mircea Geoană, preşedintele PSD, drept un candidat credibil pentru funcţia de preşedinte, capabil să se califice în turul doi şi, după unele institute de sondare, chiar să îl câştige. Tocmai de aceea îmi e  greu să accept că un candidat credibil poate face declaraţii incredibile.

N-aş putea să pun un diagnostic clar, însă, cu siguranţă, Mircea Geoană suferă de o formă de iresponsabilitate patologică. Nu ştiu dacă este timid şi se pierde cu firea în faţa mulţimilor, dacă se înfierbântă când vede microfoane sau se încinge sub lumina reflectoarelor însă, aproape de fiecare dată la mitingurile electorale, are tendinţa de spune prostii. Utima promisiune a liderului social-democrat este că, dacă va ajunge preşedinte, pensionarii nu vor mai trebui să stea la coadă pentru că vor primi medicamentele prin poştă.

Trecând peste faptul că în poştele meschine ale românilor, făcute doar pentru vederi, citaţii, facturi, somaţii de evacuare şi pliante electorale, ar încăpea cel mult un blister de medicamente, imaginaţia domnului Geoană are realismul designerilor revistei „Turnul de veghere” a Martorilor lui Iehova, care zugrăvesc o lume de apoi cu lei şi mieluşei jucându-se pe pajişti înverzite.

Nici un guvern de până acum – şi PSD le-a avut pe majoritatea – nu a găsit măcar o soluţie cât de cât decentă la problemele Sănătăţii din România şi Mircea Geoană vine cu o promisiune de o indecenţă vecină cu vulgaritatea. Probabil enunţul demn de realismul Mariei Antoanetta nu ar trebui să ne mire, venind din partea celui care l-a propus şi susţinut pe dealerul de Ferrari din România, Ion Bazac, pentru ultima funcţie de ministru al Sănătăţii.

Toţi candidaţii exagerează, vorbesc prostii sau mint, dar a le promite amărâţilor care îşi vând bătrîneţea în Gara de Nord, sub forma tichetelor CFR de călătorie, că vor primi medicamente prin poştă dacă te vor vota, ar trebui să se încadreze la infracţiunea de tentativă de înşelăciune. Pentru că a încerca să profiţi de naivitatea cuiva pentru a obţine un folos e infracţiune. Dacă autorul nu este cumva declarat iresponsabil.

Pentru că vom muri cu toţii de bâtrâneţe aşteptând cei 25.000 de euro pentru repatriere, promişi de Geonă în campania electorală precedentă, până va veni prima aspirină prin poştă.

După câte se pare lui Mircea Geoană nu-i aduce nici poşta, nici altcineva, medicamentele.