Risipa e luxul celor saraci, spunea Michel Tournier, si noi am fost cei mai saraci dintre toti. Privati, izolati, indepartati de toate. Recuperam. Excesiv. Tot ceea ce ne-a lipsit, ne-a fost interzis sau ascuns, se consuma azi in exces, dincolo de nevoie. Suntem asemeni personajului lui Jack London din „Dragoste de viata”, care, dupa ce a agonizat flamand zile in sir, odata salvat si-a umplut camasa cu pesmeti pentru a fi sigur ca nu mai rabda niciodata de foame. La fel si noi.
-Masuram din priviri golul precis dintre borcanele de „morcovi in apa” si „legume pentru ciorba” de pe rafturile magazinelor alimentare. E dreptul nostru acum sa umplem fiecare centimetru de hypermaket, sa ne facem provizii pana si pentru viata de apoi.
-Am fost nevoiti sa facem economie, sa stingem becul, sa strangem hartie, sa recuperam sticlele refolosibile. Acum putem risipi in voie sute de mii de sticle de plastic in fiecare zi, sa le aruncam din goana masinii pe campurile pustii.
-Am fost obligati sa muncim, zi si noapte, sapte zile pe saptamana, 365 de zile pe an. A sosit timpul sa ne scurtam zilele de munca, orele si anii. Sa declaram lenea sport national, chiulul religie de stat si odihna filozofie existentiala.
-Am fost privati de libertatea religioasa. Ne razbunam acum. Il ducem acum pe Dumnezeu peste tot. In Sidex, pe stadionul Ghencea, in direct la OTV.
– Ne-a lipsit libertatea de a ne exprima. Acum suntem liberi, intr-o tara a oamenilor cu pareri, sa ne exprimam, sa umplem internetul, sa-l parazitam cu zoaiele mintilor obtuze care au inlocuit toaletele publice cu spatiul virtual. Aici se inghesuie zilnic terabiti cu mesaje abjecte si semianalfabete, pe toate forumurile si spatiile destinate comentariilor. Nu exista forum care in cele din urma sa nu se termine intr-un registru insultativ pana cand unui admin ii se face mila de libertatea noastra si-l inchide.
-Ne-a lipsit telefonul instalat cu greu si ascultat cu indarjire, acum avem cate trei telefone. Mobile. Multi nu stiu sa scrie si nu le pasa, dar pot vorbi la telefon. Televiziunea „Taraf TV” a lansat in premiera un serviciu pe masura manelelor pe care le difuzeaza: daca nu ai chef sa scrii un sms (sau pur si simplu nu ai invatat sa o faci) poti sa suni si sa-l dictezi si il va scrie cineva.
-A fost interzis furtul din avutul de stat si pedepsit diferentiat (fata de cel privat). Nu-i bai. Las’ ca luam tot statul in carca si-l furam peste noapte. Nu merita altceva decat un destin furtiv.
-Si, in sfarsit, televiziunea. De aici a inceput marea rasturnare. Revolutia romana in direct.
Marele exces. Sa vina televiziunea. Sa vina Proteveul. Sa ne mantuiasca. Sa vina Becali in direct sa ne spuna. Sa intervina cineva sa lamureasca situatia din tara. Am avut doua ore pe zi, acum avem 48 de ore pe zi, cu tot cu inregistrari si reluari. Aici, la televiziune, se afla toata viata noastra. Aici se nasc vedetele mondene, politicienii de pluta, vindecatorii de neam si suflet. Televiziunea este cea care cauta cel mai mare roman, care se straduieste sa gaseasca leacul importiva SIDA, care cauta elitele sa le prinda in cadru, sa le arate tuturor care-s aia 10 pentru Romania. Aici, pe micul ecran se nasc marii oameni, cei care fac show sa salveze tot ceea ce Isus a lasat in urma nevindecat, dansand pentru tine. Televiziunea se intreaba ce s-ar alege de lume fara Romania. Praful, pustiul, neantul.
Un ultim promo la Antena 3, Dana Deac: „De 1 decembrie, Ziua Nationala a Romaniei, vino sa sarbatorim ultima zi nationala in libertate?”. Ca, ce? Ne va ocupa Europa?
Plecati. E tarziu. Programul s-a terminat. Imi e dor de unguri, de bulgari, de sarbi. De filme in limbi necunoscute.
Ultimul sa stinga televizorul. Cine vrea sa-si vada viata in relualare?
