Cum să-ţi faci paşaport nou (identic cu cel vechi)

Dacă vrei să ai o săptămână proastă, musai trebuie s-o începi de luni. Asta aşa, ca să fie o săptămână şi nu doar câteva zile. Şi, ca să fii sigur că e proastă, fă-ţi paşaport nou.

Bonus: să ai un moment insomniac şi să te trezeşti la 5:39.

Recomandarea mea e să începi naiv, bucurându-te că te duce un prieten cu maşina până în Victoriei unde, eşti tu sigur, este un CEC. Sigur că  este, dar e pe lângă Dâmboviţa, pe Calea Victoriei numărul 10. Pentru că la CEC se plăteşte taxa consulară şi cea de paşaport. Oricum, important e să nu te dai învins şi să mergi pe jos până Amzei unde e un alt CEC.

Bonus: să porţi pentru prima dată o pereche de pantofi noi, din piele, atât de eleganţi cât să n-ai nicio şansă să fie comozi.

Dacă vrei să-ţi forţezi destinul, e musai să ai buletinul în alt capăt al Bucureştiului pentru că, de pomană te afli la CEC-ul ăsta, pentru că aici poţi plăti doar taxa de paşaport, cea consulară se plăteşte la CEC-ul din sectorul de domiciliu sau la Trezorerie.

Bonus: ai buletinul în Drumul Taberei. Sigur îl ştiţi. Dacă nu vă dau un hint. Cel mai îndepărtat punct, fără linie de metrou.

Dacă te dai jos la Orizont, unde era odinioară CEC-ul, o să râdă toţi copiii de tine, că CEC-ul s-a mutat la o staţie de troleibuz distanţă. Sigur că poți ajunge pe jos până acolo, că doar ai pantofi noi.

Dacă te-ai născut într-o zodie de nereprodus până și în zodiacul chinezesc, sigur nimereşti zilele acelea ale lunii (13-14-15) când, nu-mi spune că nu ştiai – toţi pensionarii fac cozi imense la CEC pentru a-şi ridica pensia.

Evident că nimic nu-ţi poate tulbura fericirea şi savurezi fiecare moment cât timp stai la coadă cu convingerea că toţi pensionarii din ţara asta sunt bucuroşi că au ajuns la vârsta senectuţii şi toţi tinerii care n-au bătrâni abia aşteaptă să-i cumpere.

Desigur că rândul înaintează încet, timp în care, tot al 3-lea pensionar, statistic, îşi vede cardul  – introdus cu banda neagră în sus – înghiţit de bancomat. Şi, ce mai geamăt, ce mai vuiet, o cucoană docilă scoate pe rând cardurile.

Sigur că, după ce ai plătit cele două chitanţe, restul e un vis. Nu te poate deprima nicicum discuţia  din spatele tău a bătrânelului care spune că tumora îl împiedică să-şi formeze noi amintiri, că-şi aminteşte perfect copilăria, dar are ceva dificultăţi cu ziua de ieri.

Restul e o formalitate. Trebuie doar să mergi pe Nicolae Iorga – cum, nu ştiai că intrarea e în celălalt capăt al bulevardului Ana Ipătescu, pe care l-ai parcurs pe jos că doar ai pantofi noi ? – şi să-ţi faci paşaportul.

Cu siguranţă că actele se depun la parter şi paşapoartele se ridică de la etajul I. De ce să deranjeze pe cineva că dacă plăteşti taxa de urgenţă ai paşaport în 2 ore, dar ca să depui actele durează tot atât? Nu, suntem calmi. Mai ales că anunţul spune clar că „pentru preluarea imaginii faciale solicitantul nu trebuie să aibă capul acoperit, ochii închişi sau ochelari şi să prezinte o stare comună”. Comună tuturor mamiferelor care stau de atâta vreme la coadă citind cel puţin 5 feluri de afişe, promovând minim atâtea site-uri despre cum să nu dai şpagă. Oare cât o fi dat şapagă cei care au făcut afişele şi site-urile respective?

Dar totul – aproape – se sfârşeşte când ajungi în faţa agentului de poliţie, simpatic şi spiritual. Actul de identitate…. v-aţi tuns. (adânc!)…cererea…declaraţia…paşaportul vechi…etc.

Nimic nu mai contează când ştii că eşti programat să-ţi ridici noul paşaport la pedanta oră 15.38.

Şi, da, iată ai noul paşaport. Identic cu cel vechi. Doar tu parcă eşti mai bătrân. Cu un rid de expresie în plus. Dar ce mai contează? Bucură-te de pantofii cei noi.