Democratia ca accident

Titlul de inventator al anului 2006 in cadrul Festivalului de Inventii din Dordrecht i-a revenit inginerului olandez Hans Monderman desi pardoxal, inginerul mai degraba a dezinventat decat sa inventeze ceva. Mai exact, Monderman a aruncat la gunoi aproape un secol de civilizatie rutiera in momentul in care a introdus un sistem revolutionar pentru traficul auto: desfiintarea semafoarelor, a zebrelor, a semnelor de reducere a vitezei (stop, cedeaza trecerea) si a delimitarii dintre spatiul pietonal si cel rutier.

Si totusi, de ce ar fi premiata o asemenea „inventie”? Pentru ca proiectul „Shared Space” a fost aplicat deja in sapte localitati din Olanda, Belgia, Germania si Marea Britanie, iar inginerul olandez a reusit sa demonstreze cum eliminarea indicatoarelor, zebrelor si a delimitarii dintre trotuar si sosea poate sa scada viteza si sa responsabilizeze soferii.

Filosofia noului sistem de trafic e simpla: cu cit exista mai putine reguli si indicatoare, cu atit mai responsabil devine soferul. „Atunci cind conduceti in interiorul unui camping, mergeti destul de incet. De ce? Pentru ca aici toata lumea va priveste, adica aveti un contact vizual cu cei de-acolo”, explica Monderman. Marea descoperire a inginerului olandez este, de fapt, o redescoperire a bunului simt dincolo de toate legile cu care ne-am inconjurat pana la sufocare.

„Daca o batrinica vine din stinga, in mod normal ea nu ar avea prioritate. Dar daca ploua cu galeata, bunul simt iti spune ca trebuie sa-i dai intaietate”, spune Monderman. Inginerul a dovedit ca nu de legi ai nevoie ci de bunul simt, de responsabilitatea fata de ceilalti.

Comparativ cu Romania, Mare Britanie nu are Constitutie scrisa, iar Statele Unite au o Constitutie in doar 13 amendamente. Dar mai mult decat orice, politicienii celor doua tari au un plus de responsabilitate. Noi avem in schimb o Constitutie interpretabila si o masa de politicieni iresponsabili. In statele in care inginerul olandez a introdus sistemul sau se poate trai (sunt chiar mai mari sansele de supravietuire), doar in baza responsabilitatii si a bunului simt. La noi nu se poate nici cu parlamentarii tinuti in frau de legi, daramite lasati liberi.

Solutia ar putea fi, paradoxal, tot un „Shared Space”. O renuntare la actualele reguli care sa duca la o mai mare vizibilitate a celor care conduc in fata celor care sunt condusi. Cat de responsabil poate fi un parlamentar trimis pe o lista de la Bucuresti, fata de comunitatea de care este ales? Exista parlamentari care nu au dat decat pe la vreo intrunire a partidului prin judetele in care au fost alesi si, marea majoritate a celor care i-au ales nu i-a cunosuct niciodata. Cum sa fie responsabile aceste personaje invizibile? Dar, mai ales, fata de cine? Deoarece rolul Parlamentului este de a fi un for al poporului nu un templu al partidelor care strecoara in inima democratiei comunisti, securisti si infractori*.

Singura modalitate de a transforma cea mai urata institutie a democratiei (in ultimii 17 ani presedintia si guvernul s-au bucurat tot timpul de o mai mare popularitate) in garantul democratiei ramane votul uninominal. Pana atunci, democratia noastra va ramane in continuare doar un accident.

*Majoritatea dosarelor penale deschise pe numele parlamentarilor care au comis infractiuni rutiere au fost „ingropate”. O buna parte a acestor persoane au ajuns din nou in Parlament. Pe listele partidelor.