Fat Frumos cu Steaua-n frunte

Presedintelui ii priesc intalnirile cu electoratului ca unei echipe de fotbal care joaca constant. Il tin in priza. Ca o face bine sau rau vom mai vedea. Cert e ca pana acum n-a pierdut nici o lupta cu electoratul.

Unii numesc populism capacitatea presedintelui de a se uita in oglinda populara si de a afla ca e cel mai frumos din tara. Adversarii politici ai presedintelui care refuza sa-i multumesca si sa placa celor multi, limitandu-se sa fie indragiti in cercurile apropiatilor ar putea preda politica la SNSPA (Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative) unde principiile si teoria tin loc de talent si exercitiu. Insa simpla teorie face politica „de poveste” iar Tariceanu de cate ori priveste in sondajele de opinie (oglinda populara), vede ca nu e cel mai frumos din tara si asemeni mamei vitrege, nu incerca sa fie mai frumoasa (ar fi populist) ci se straduieste sa o piarda pe Alba ca Zapada.

Spre deosebire de Basescu caruia meciurile cu electoratul ii convin, liberalii incearca un anti-joc perfect, cam ca Steaua in Liga Campionilor. Cu jucatori improvizati pe posturi inventate, cu sperante ca fundasii vor da gol in faze fixe sau adversarii isi vor da autogol, cu trageri de timp si de tricou, cu rugaciuni si eterna credinta in noroc. Si, nu in ultimul rand, cu dorinta ca cei care comenteaza meciul (precum comentatorii sportivi de la Pro Tv) vor ignora realitatea si vor prezenta promisiunile de victorie ca pe insasi victoria.
Din pacate, asemeni jucatorilor Stelei, liberalii isi joaca prost si ultimele minute ale jocului incercand sa traga de timp si sa duca jocul in prelungiri in loc sa-l transeze. Au amanat alegerile europarlamentare (si meciul cu electoratul) pentru ca dupa excluderea din Guvern PD-ul a crescut in sondaje in dauna PNL-ului. Contributia la suspendarea presedintelui a liberalilor si sprijinul din parte democratilor la referendum nu a facut decat sa creasca popularitatea presedintelui si a fostului sau partid. Intregul joc dar mai ales utima pasa a liberalilor care nu au vrut sa-i dea satisfactie presedintelui (in privinta votului uninominal), s-ar putea sa-i coste partida dupa ce presedintele a anuntat pentru 25 noiembrie un referendum pentru introducerea votului individual in aceasi zi cu alegerile europarlamentare amanate pana aici.

Daca nu se schimba nimic in joc pana la final, prin asocierea celor doua evenimente electorale Basescu are sansa de a face o mare performanta pentru el dar mai ales pentru PD: prin campania pentru referendum sa traga constitutional spuza pe turta democratilor si prin alegerile pentru europarlamentare (sustinute si de ceilalti politicieni) sa atraga alegatori la vot pentru uninominale. Repet, daca nu se schimba nimic.

Cu sau fara acest moment prost din jocul liberalilor, democratii au crescut fara cel mai mic efort, ca un cozonac a carui singura speranta pentru a creste e sa nu faca nimic care sa-i tulbure procesul de dospire. Exista riscuri interne si pentru ei, cei care au stat pe tusa prea mult timp. Marele risc cand dospesti prea mult e sa te trezesti la coacere ca ai coaja tare in exterior si multe goluri inauntru.

P.S.: Faptul ca Guvernul incearca sa-si asume raspunderea pentru votul uninominal e o dovada a aptului ca Tariceanu a sesizat riscul unui autogol.