Intelectualii în luptă cu reacţiunea

Vă mai amintiţi gluma lui Păstorel în faţa funcţionarilor de la Fisc? N-am venit că am venit, am venit că n-am venit? E, cam aşa s-au trezit şi intelectualii contemporani, că au sau n-au venit, luaţi pe sus de decizia Guvernului de a impozita, de pe o zi pe alta, printr-o procedură aberantă, drepturile de autor. Şi duşi au fost la finanţe unde au dat piept cu birocraţiunea. Şi atunci s-a născut firesc revolta.

Sindicatele presei – una dintre cele mai afectate bresle – dau premii pentru vorbe frumoase, se joacă de-a deontologia, se transformă în acţionariate de media ce beau şampanii cu politicienii, în timp ce aproape toţi jurnaliştii au ajuns din angajaţi, freelanceri, plătiţi pe drepturi de autor. Şi lor ar trebui – patronatelor aflate în cârdăşie cu sindicatele – să le mulţumească jurnaliştii.

Sunt solidar la modul sincer şi absolut cu foştii mei colegi de breaslă şi cu demersul lor de a lupta cu nedreptatea. Am practicat şi eu când eram jurnalist, solitar ce-i drept şi din (alte) motive principiale dar impersonale, nesupunera civică. E adevărat că am ajuns cu duba poliţiei la tribunal, dar asta e altă poveste, din altă vreme.  Dar nu pot să nu remarc supriza sinceră a multor ziarişti care s-au lovit pentru prima dată şi au simţit pe propria piele absurditatea sistemului. Pentru că, oricât de mare e haosul în care i-a aruncat ultima măsură a Guvernului şi, mai ales, aplicarea ei, non-sensul nu e nou venit pe holurile funcţionarilor din România. Cozile de la forţele de muncă cu care se luptă angajatorii când depun acte în numele angajaţilor sunt vechi de ani de zile şi nemulţumirea oamenilor, ignorată, s-a cronicizat demult. Măsura impozitării drepturilor de autor se inspiră chiar din practica acestui sistem tâmp. Doar că mulţi jurnalişti doar acum au aflat. O lume care-şi clamează puterea prin deţinerea informaţiei îşi dovedeşte slăbiciunea prin ignoranță.

Redactorii şefi ar trebui să fie realmente supăraţi pe oamenii lor, pentru că au pierdut atâţia ani subiecte grele şi de interes general. Mulţi dintre jurnalişti, furaţi de discursuri politice, poveşti criminalistice, vedete pe cât de banale pe atât de stridente, au luat contact brutal, parcă pentru prima dată, cu lumea aberantă în care de fapt trăim.

Bine aţi venit România! Aţi venit c-aveţi venit?