Nepotrivire de caractere

Acum vreo trei-patru ani, cand cautam caractere pentru a popula un roman despre post comunismul romanesc, am impartit in doua categoria celor implicati activ/afectiv in raport cu comunismul si urmele sale. Daca in prima grupa se regaseau anti-comunistii, in special cei cu viziuni de dreapta, in cealalta grupa s-au adunat fostii comunisti. Si unii si ceilalti marcati de comunism la modul cel mai profund, singura diferenta fiind polaritatea.
E de inteles dorinta de razbunare latenta in cei care au suferit intreaga viata de pe urma comunismului la fel cum e natural-umana si dorinta fostilor calai de a se apara de ei. Si unii si ceilalti duc in continuare o lupta a urmarilor iar in acest razboi surd al efectelor care au supravietuit cauzei nu exista invingatori. Cu totii sunt invinsi.
Pe treptele CNSAS, in fata presei si a sustinatorilor sai, Constantin Ticu Dumitrescu, patetic (la modul pozitiv) si incrancenat, a anuntat ca va ramane in CNSAS pentru a le aduce celor de afara Adevarul. Vazandu-l obosit si batran, partizan si ofensiv, am avut convingerea ca am ales corect caracterul pentru a-l descompune si ilustra in personajele anti-comuniste ale cartii mele. Si tocmai de aceea e nepotrivit pentru a conduce CNSAS-ul.

Supriza nu e Constantin Ticu Dumitrescu ci tocmai Corneliu Turianu, fostul judecator si, timp de cateva zile, presedinte al CNSAS, un personaj public aparut recent in fata evenimentelor. Vazandu-l in direct la Realitatea Tv, in timp ce-l turna pe Calin Popescu Tariceanu poporului ca a fost posibil colaborator al Securitatii (informatie neconfirmata si nedovedita, cel putin inca), m-a izbit asemanarea cu personajele mele din a doua categorie a cartii, fostii nomenclaturisti. Felul de a fi si a se manifesta al domniei sale mi-a amintit de ei si de faptul ca e nepotrivit sa conduca CNSAS-ul.
Problema de substanta a presidentiei CNSAS e ca nici unul dintre candidati, nu mi se pare suficient de bun pentru a ocupa aceasta functie, nici macar Secasiu, cel din urma ales. Toti sunt susceptibili de partizanat si dorinta de razbunare sau implicare si tendinta de musamalizare.

Aceasta este victoria finala a comunismului: a amestecat in asemenea masura caracterele incat calaii sunt egalii victimelor. Si invers. Nimeni nu e destul de bun acum sa conduca CNSAS. Atunci cine sa arunce piatra?
P.S.: Ieri, in timpul conferintei ad-hoc de pe scarile CNSAS, in multime se distingea o persoana in varsta. Sustinator al domnului Ticu Dumitrescu, cu un ziar in mana stanga si cu o punga inscriptionata cu „Adrian Nastase-presedinte”, in cea dreapta.