O cinste si mai multe hotii

Asa cum pertinent remarca Tudor Octavian, la noi, la romani, cinstea are grad de comparatie. Adica poti sa fi mai mult sau mai putin cinstit. Dupa caz. Ceea ce nu spunea Tudor Octavian, dar se subintelege din actul gandirii e ca a fi mai mult sau mai putin cinstit nu tine atat de verbul „a fi” cat de verbul „a avea” si aici ne referim la morala.

Pentru ca, nu-i asa, daca exista mai multe tipuri de cinste e fiindca avem mai multe morale, mai multe lucruri de furat si mai multe tipuri de hoti. Daca va mai amintiti, in perioada comunista codul penal diferentia furtul din avutul public si cel privat, primul fiind mult mai grav ca cel din urma deoarece nu furai un om ci un intreg popor. Cu toate acestea, cei care furau de la stat erau mai cinstiti in ochii co-nationalilor sai decat cei care furau de la „particulari”. Pana si un preot mi-a spus ca „nu e pacat” sa furi de la stat, iar asta nu era decat o forma de razbunare paradoxala, comunistii fiind cei care au glorificat actele de vitejie ale haiducilor care furau de la cei bogati ca sa dea la cei saraci. Iar bogat ajunsese sistemul in detrimentul individului.

Chiar daca vremurile s-au schimbat sau incearca sa o faca, nici acum cinstea nu e cinste pur si simplu ci poate fi argumentata si nuantata in functie de interlocutor.

Acum doi ani, in Moreni, am auzit o doamna care reprezenta pe atunci un partid aflat in Opozitie in comisia electorala de la votarea Costitutiei, spunand cum a rezistat ea presiunilor de a introduce voturi false in favoarea Constitutiei. „Pana la opt fara un sfert nu am lasat sa bage nimeni nici un vot in plus, da’ atunci, cand mai era doar un sfert de ora pana la inchiderea urnelor, le-am zis sa bage si ei niste voturi sa treaca si la noi Constitutia. Si au bagat”, spune femeia care a fost principiala aproape toata ziua, mai putin cele 15 minute care contau.

Ce e frapant la aceasta diversitate a cinstei nationale e ca, desi nu are plural, exista mai multe tipuri de hotii. Le poti numara in 15 minute.