Pasarile calatoare din tara oamenilor necalatori

De fiecare data cand plec iarna din tara am oarecare mustrari. Chestie de educatie. Proasta?! Gandul ma duce inevitabil la lectiile de la scoala despre pasarile calatoare. Va amintiti? Pasarile calatoare zboara spre tarile calde unde isi petrec iarna. Noi nu.
Cand vezi iarna din Romania intelegi pasarile calatoare dar nu intelegi oamenii necalatori. De ce ar ramane oamenii aici in mocirla asta? Poate fiindca in sistemul nostru de invatamant nimeni nu s-a straduit sa le insufle elevilor placerea de a calatori asemeni pasarilor calatoare. Si de ce sa plecam noi? Nu ne-au spus profesorii de geografie ca avem cea mai frumoasa tara din lume (cu o harta ca un buchet de flori), cu toate formele de relief duios leganate in alternanta deal-vale?

De aceea probabil s-a insistat mult prea mult pe greutatile si dramatismul calatoriilor pasarilor, pe nefericirea lor departe de casa dar, mai ales, pe eterna reintoarere a pasarilor calatoare la cuibuirile lor. De ce sa se fi intors pasarile calatoare? Poate ca sa faca misto de gaini. Sau de noi.

Probabil, undeva in lumea pasarilor calatoare, la scoala se preda despre oamenii care raman iarna de iarna in tara lor. Iar cand vor sa plece au mari greutati pe aeroporturi. Si atunci se resemeaza cu destinul lor de necalatori.