Perceptia realitatii (varianta Mircea Geoana)

Realitatea e in fond, la modul kantian, o chestiune de perceptie, ea exista in masura si la modul in care o simti. Fara perceptie realitatea nu exista. Din acest motiv, poate si din altele, specialistii in PR politic ai ultimelor decenii au lansat sintagma „realitatea e perceptie” si au conceput strategii politice conforme cu aceasta filosofie. Acel teribil film in care un regizor (jucat de Robert de Niro daca retin exact), monteaza un razboi de platou pentru a distrage atentia de la un scandal in care era implicat presedintele SUA, sublimeaza la modul fictiv dar nu neaparat irealist aplicabilitatea teoriei perceptibilitatii. 

Posibilitatea excluderii din partid a lui Adrian Nastase si Dan Ioan Popescu pe considerentul ca acuzatiile de coruptie care li se aduc prejudiciaza imaginea PSD fac parte din asaltul perceptiei generale asupra unei realitati inca neverificate. Practic, PSD-ul fie stie ca cei doi sunt corupti, fie nu-i mai pasa atat timp cat alegatorul crede asta. Cert este faptul ca Geoana si-a pierdut rabdare si a gasit, crede el, solutia ideala pentru a scapa de spectrul autoritatii complexante pentru el pe care o au cei doi „coruptibili” ai PSD in partid, in detrimentul sau. Mircea Geoana inca nu a scapat de complexul faptului ca nu este decat castigatorul uzurpant al conducerii PSD.

Incercarea sa de a reabilita partidului in ochii electoratului s-ar putea insa sa-i fie la fel de daunatoare ca lui Nastase sau Popescu. Aratand cu degetul si excluzandu-i din partid, pe considerente morale, pe cei doi, Mircea Geoana ridica practic o piatra care aruncata ii poate ricosa in fata. Afacerile familiei sale sunt in continuare un soi de scandal in asteptare, sponsorizarile dirijate catre un centru de ingrijire a copiilor condus de soacra sa de abia asteapta sa apara la lumina. In acest context, condamnand practicile care afecteaza partidului ar putea sa le cada in curand victima.

Daca scenariul se confirma si la Congresul Extraordinar al PSD Nastase si Popescu sunt exclusi din partid, nu pot sa nu gandesc cu un soi de apetenta pentru spectaculos, ca e posibili ca tot atunci sau intr-o perspectiva apropiata, Ion Iliescu, singurul perceput inca ca fiind daca nu cinstit, cel putin sarac, sa-si recastige functia naturala in PSD fiind singurul in masura sa mai reabiliteze partidul din nou.

Iar daca scenariul de mai sus se va dovedi viabil, vom vedea nu doar ca perceptia e realitate dar si ca Mircea Geoana, mai mult decat Nastase, are o perceptie gresita asupra realitatii.