Presa tonomat pe pilot automat

Am lipsit din ţară de la episodul inculpării „presei tonomat” de către Traian Băsescu – a ziariştilor angajaţi şi plătiţi să-l atace – dar pot să-l intuiesc destul de bine. Am prins doar valul indignării publice a unei părţi a jurnaliştilor solidarizaţi pentru a cere scuze publice din partea preşedintelui. N-o să-l vedem pe Băsescu îmbrăcat într-un sac, cu cenuşă în cap, cerându-şi scuze în faţa AJR-ului. Că ăsta e omul.

Din păcate, în loc să dovedească contrariul şi să merite solidaritatea breslei, jurnaliştii arătaţi cu degetul fac în continuare, public şi cotidian, dovada faptului că Băsescu a avut dreptate şi că, atunci când în cauză este familia preşedintelui, adevărul şi deontologia nu contează.

Faptele: Jurnalul Naţional a publicat un articol cu tema şi numele „Traian Băsescu – repartiţie pentru Elena Băsescu” şi a solicitat autorităţilor să clarifice dacă e vorba de fiica preşedintelui.

Urmarea: Aseara la „Sinteza Zilei”, de pe Antena 3, Mihai Gâdea şi Ludovic Orban au comentat în mod absolut tendenţios speculaţiile pe marginea temei, insinuând – sub „protecţia” celebrului semn de întrebare de la final – că Elena în cauză ar fi chiar fiica preşedintelui, nici unul dintre ei neavând intenţia de a afla adevărul. Elena Băsescu invocată era o bătrânică.

Concluzia: Traian Băsescu nu-şi va cere scuze. Nici Mihai Gâdea nu o va face. E un război lipsit de politeţuri. Din păcate, dintre politician şi jurnalist, îmi vine greu să mă solidarizez cu cel din urmă. Pe motiv de greaţă.