Toate rolurile

Televiziunea a fost, inca de la incepuri, un miracol, o revolutie a mass-media pe care au revendicat-o peste noapte sute de milioane de telespectatori. Aparitia televizorului, chiar mai radical decit cea a radioului, a facut posibila o realizare mai mare decit iluminismul: accesul tuturor la informatie, chiar si a celor care nu stiau citi, lucru imposibil pina mai ieri.
Accesibilitatea ei universala, noul rol de regina a informatiei datorita posibilitatii de a comunica vizual si in timp real a schimbat radical lumea presei. Pina la aparitia ei, ziaristii erau mai degraba oameni de cultura decit altceva, insa de la aparitia televiziunii jurnalistii ei apartin, mai degraba, spectacolului. Iar daca in anii ’60 spectacolul era mai apropiat de teatru, acum spectacolul televiziunii imi pare a fi o sectiune a circului.
Si daca pina mai ieri, emisiunile informative faceau nota distincta in grilele de program pline de fotbalisti, pitici si curve, acum, distinctia practic nu mai exista. Stirile si-au impins spre un spectacol ieftin si grotesc toti oamenii. Asa se face ca ridicolul se confunda cu drama. Incendii devastatoare, interventii chirurgicale rare, gripe aviare, alunecari de teren, crime etc. In toate dramele noastre joaca cite un reporter de televiziune pentru a-si ilustra rolul, pentru a fi prezent, la modul ostentativ, in tragedie. Cu cizme de cauciuc la transmisiunile de la inundatii, cu echipamente albe la gripa aviara, pozind devastati in fata incendiilor sau a caselor care se prabusesc, reporterii joaca, pe rind, rolul celor aflati in criza. Si din ce in ce mai putin rolul ziaristului.

P.S.: Reporterii de televiziune sint capabili sa joace toate rolurile. Inundati, incendiati, operati, maltratati, violati etc. Cu o singura exceptie: rolul unei victime a cutremurului. Cum ar trebui sa pozeze? In cutremurati? Nu, pentru asta e nevoie de emotie.