Trecutul. Un timp atat de comun

Prezent la depunerea juratamantului de catre noul Secretar General al Guvernului, liberalul Radu Stroe, presedintele i-a inmanat acestuia un biletel care a transformat emotia de investire in ingrijorare. Pentru ca nimeni nu a dezvaluit continutul biletelului, colegii de la Cotidianul, cei care au realizat si colajul fotografic de alaturi, au concluzionat ca noul secretar al Guvernului are ceva secrete, una dintre ipoteze fiind, potrivit unor surse de la Cotroceni citate de fostii mei colegi, o posibila „legatura cu trecutul”, iar cand spunem trecutul ne gandim invariabil la tot ceea ce ar putea intra sub incidenta legii lustratiei.

Nu cu mult timp in urma, un cunoscut ziarist a facut un pas discret in spate din functia importanta pe care o ocupa la un cotidian central. Surse din C.N.S.A.S. spun ca respectiva institutie a descoperit o „legatura cu trecutul” a ziaristului si numele sau sta pe un dosar deloc onorabil.

Nu ma sperie trecutul. Nici al meu. Nici al altora. Ce ma infioara e doar faptul ca, pe cat de murdar si „viu” se dovedeste a fi acest timp considerat „mort”, „trecutul” e din ce mai comun. Si mai prezent.