Vinovati de serviciu

„Oamenii”, gandea un cinic personaj al lui Cezar Petrescu „sunt precum cartofii, mai folositori in pamant decit afara. De abia dupa ce mor dau roade”. Daca e vorba de mosteniri, cu atat mai mult, as adauga eu.
Milosevici, defunctul mai mult decat dictatorul, lasa in urma o mostenire grea Tribunalului Penal International (TPI) de la Haga.

Fostul om de finante scolit in institutiile financiare ale vestului, ajuns presedinte al Serbiei in cadrul Republicii Federative Iugoslavia (RFI) a facut cateva calcule care i-au dat un raspuns daca nu gresit atunci, cel putin, prost: Serbia contribuie cu prea mult la bugetul federal al RFI. De la acest argument a pornit totul. Deloc intamplator si ceilati conducatori ai celorlalte state ale RFI au ajuns la concluzia ca fiecare are dreptul la o tara. Razboiul care a ars Balcanii anilor ’90 e departe inca de a se fi incheiat. Al patrulea mort din arestul TPI de la Haga si cel mai important, Slobodan Milosevici, vine sa  complice lucrurile post-mortem.

Carla del Ponte, procurorul care si-a cladit ultima parte a carierei pe inculparea fostilor combatanti care au rupt Iugoslavia si, in special, a fostului lider sarb a facut dupa moartea acestuia o remarca cinica si inutila. „Toti banii si eforturile noastre de patru ani si jumatate au fost risipite de aceasta moarte. Eforturile noastre au fost zadarnice” a afirmat Carla del Ponte, presedintele Tribunalului Penal International fara a realiza ca, de abia acum cand inculpatii mor rand pe rand in celulele institutiei pe care o conduce, TPI are obligatia morala de a le dovedi vinovatia. Chiar si in lipsa. Milosevici le-a lasat anchetatorilor sai mostenire vina sa. E randul TPI sa-i poarte vina.