Toate sondajele de opinie îl dau pe Mircea Geoană, preşedintele PSD, drept un candidat credibil pentru funcţia de preşedinte, capabil să se califice în turul doi şi, după unele institute de sondare, chiar să îl câştige. Tocmai de aceea îmi e  greu să accept că un candidat credibil poate face declaraţii incredibile.

N-aş putea să pun un diagnostic clar, însă, cu siguranţă, Mircea Geoană suferă de o formă de iresponsabilitate patologică. Nu ştiu dacă este timid şi se pierde cu firea în faţa mulţimilor, dacă se înfierbântă când vede microfoane sau se încinge sub lumina reflectoarelor însă, aproape de fiecare dată la mitingurile electorale, are tendinţa de spune prostii. Utima promisiune a liderului social-democrat este că, dacă va ajunge preşedinte, pensionarii nu vor mai trebui să stea la coadă pentru că vor primi medicamentele prin poştă.

Trecând peste faptul că în poştele meschine ale românilor, făcute doar pentru vederi, citaţii, facturi, somaţii de evacuare şi pliante electorale, ar încăpea cel mult un blister de medicamente, imaginaţia domnului Geoană are realismul designerilor revistei „Turnul de veghere” a Martorilor lui Iehova, care zugrăvesc o lume de apoi cu lei şi mieluşei jucându-se pe pajişti înverzite.

Nici un guvern de până acum – şi PSD le-a avut pe majoritatea – nu a găsit măcar o soluţie cât de cât decentă la problemele Sănătăţii din România şi Mircea Geoană vine cu o promisiune de o indecenţă vecină cu vulgaritatea. Probabil enunţul demn de realismul Mariei Antoanetta nu ar trebui să ne mire, venind din partea celui care l-a propus şi susţinut pe dealerul de Ferrari din România, Ion Bazac, pentru ultima funcţie de ministru al Sănătăţii.

Toţi candidaţii exagerează, vorbesc prostii sau mint, dar a le promite amărâţilor care îşi vând bătrîneţea în Gara de Nord, sub forma tichetelor CFR de călătorie, că vor primi medicamente prin poştă dacă te vor vota, ar trebui să se încadreze la infracţiunea de tentativă de înşelăciune. Pentru că a încerca să profiţi de naivitatea cuiva pentru a obţine un folos e infracţiune. Dacă autorul nu este cumva declarat iresponsabil.

Pentru că vom muri cu toţii de bâtrâneţe aşteptând cei 25.000 de euro pentru repatriere, promişi de Geonă în campania electorală precedentă, până va veni prima aspirină prin poştă.

După câte se pare lui Mircea Geoană nu-i aduce nici poşta, nici altcineva, medicamentele.

Lingviştii au împărţit la un moment dat lumea, în slavă şi latină, după pronunţia numeralului 100. Slavii erau cei care foloseau rădăcina sutam, latinii cei care foloseau centum. Simplu. Din păcate eram slavi.

Dacă ar fi să împărţim lumea fotbalistică în funcţie de înţelesul etimologic al termenului gol pentru fiecare popor, atunci am putea să găsim cel puţin două categorii distincte. Cei care folosesc termenul englez  goal şi înţelesul acestuia a marca/a puncta, şi cei ca noi, pentru care termenul gol desemnează o mare lipsă. Din păcate suntem slabi.

Asemeni lui Răzvan Lucescu, Emil Boc a vrut să joace ofensiv. Îi bănuiesc pe amândoi de bună credinţă. Pe cel puţin unul îl cunosc suficient de bine ca să pot afirma asta.  Ambii însă au pierdut. Cel puţin pentru moment. Naţionala a fost învinsă e Serbia cu 5-0, cum nu s-a mai întâmplat  de 26 de ani.  Guvernul Boc a căzut în urma unei moţiuni de cenzură, cum nu s-a întâmplat în ultimii 20 de ani. O lecţie utilă pentru amândoi. Nu poţi juca ofensiv dacă eşti inofensiv. Valabil sută la centum pentru fiecare dintre noi.

Bogdan Olteanu

Emil Constantinescu a venit în 1996 la putere crezând că vine însoţit de 15.000 de specialişti cu care să ia de gât reforma. Când să se ia de gât cu tranziţia s-a uitat în spate. Nicio supriză, era singur.

O vreme toată clasa politică a adoptat acestă idee a cooptării tehnocraţilor la guvernare. Ce s-a întâmplat, ştim cu toţii. Iar dacă nu vine Mahomed la munte, vine muntele la Mahomed. Aşa că în urma trocului PSD-PNL, Bogdan Olteanu  a ajuns viceguvernatorul BNR. Politicianul în locul tehnocraţilor.

Deşi chiar şi politicenii aveau printre ei economişti calificaţi, în ciuda recomandărilor guvernatorului BNR ca toţi candidaţii să fie profesionişti, parlamentarii i-au legat Băncii Naţionale un bolovan de gât.

Ca să nu facă ceva rău, Bogdan Balthazar le-a sugerat celor din BNR să-i dea lui Olteanu ceva uşor de făcut, cum ar fi să-l trimită după ţigări.

Nu ar fi primul politican plecat după ţigări. O vreme, şi Constantinescu îi cumpăra ţigări lui Corneliu Coposu. Şi de la Ţigareta II i s-a tras.

Diferenţa dintre Constantinescu şi Olteanu era că primul era de bună credinţă. Aducea şi restul. Cu Olteanu nu sunt sigur că restul nu ajunge la Patriciu.

P.S.: Nici nu a fost bine numit Olteanu, ca Patriciu a început să-l porcăie virulent pe forumul Adevărul. Oare ăsta să fie adevărul?

Momentul pe care-l prevăzusem încă de acum cinsprezece de ani, când i-am citit prima carte, s-a produs: Hertha Muller, una dintre doamnele literaturii germane şi, din păcate, mai puţin a limbii române, a fost laureată cu premiul Nobel pentru literatură. Membră a Academiei Germane pentru Limbă şi Poezie, Hertha Muller a mai fost nominalizată pentru a treia oară – după 1999 şi 2008, când a mai fost propusă de către statul german. Disidentă a regimului comunist român după publicarea manuscrisului „Ţinuturile Joase” („Niederungen”) cenzurat în România şi publicat integral în RFG în 1982, Hertha Muller a emigrat în 1987 în Germania.

Cu toate că se poate specula pe marginea criteriilor politice în atribuirea acestui premiu – literatura doamnei Muller fiind predominată la nivel de subiect de tarele comunismului şi sentimentul dezrădăcinării – meritele autoarei „Animalului inimii”, „Regele se înclină şi ucide” sau a mai cunoscutului „Încă pe atunci vulpea era vânător”, nu pot fi ignorate.

Întrebată acum 2 ani ce reprezintă pentru ea premiul Nobel, Hertha Muller a răspuns, onest: „foarte mulţi bani, nicidecum recunoaşterea literară”.

Felicitări, doamnă!

Încăpăţânat ca un catâr, google aduce zilnic vizitatori pe acest site. Cu o consecvenţă înfricoşătoare, măcar o dată pe zi, cineva intră pe ciocu.com căutând locurile în care pleacă păsările călătoare. De fiecare dată ajunge pe acest articol.

Nu ştiu dacă cei care caută o fac pentru că profesorii sunt în grevă sau pur şi simplu pentru că au auzit ce a spus preşedintele şi s-au apucat de învăţat de pe google. Cert este că, chiar dacă preşedintele are credinţa că lucrurile” mărunte”  se pot învăţa de pe google, în practică se dovedeşte că e mult mai greu. În primul rând, pentru că cineva trebuie să fi plasat informaţia corectă şi asta presupune un proces de învăţare/şcolarizare ante-google. În al doilea rând, trebuie să o poți găsi. Şi asta e o ştiinţă în sine, la fel cum ştiinţă e să găseşti, pentru a citi, cărţile potrivite în viaţă.

E clar acum că nu poţi învăţa de aici unde zboară păsările călătoare. La fel cum cei care au intrat masiv pe site-ul Universităţii Babes Bolyai din Cluj nu au găsit ce căutau. Băieţii căutau babes (gagici). Deci, porn şi de la capăt.