Partidul Democrat se afla intr-o situatie delicata. Usor schizoida. Conduce in sondaje, dar cam atat. Ajuns la putere impreuna cu PNL, a crescut incet in ochii electoratul, aspect care a atras antipatia unei parti din PNL si a explodat de abia cand a ajuns in Opozitie. Fara mari retori in Parlament, poate cu exceptia unui Berceanu sau Cezar Preda, care sa se remarce in dezbaterile legislative, exclus din Guvern si „suspendat” din functia de presedinte impreuna cu Traian Basescu, Partidul Democrat s-a intors unde stie cel mai bine ca se face politica directa: in teritoriu. Dar complicatiile tocmai aici apar.

La putin timp dupa excluderea de la guvernare in urma unui troc PNL -PSD, care viza sustinerea unui Guvern minoritar al PNL in schimbul sustinerii de catre liberali a cererii de suspendare a presedintelui initiata de PSD, PD a anuntat ca va continua sa colaboreze cu PNL: in teritoriu, pentru a sustine proiectele locale, consiliile si primariile. Numai ca urmeaza referendumul, iar democratii sunt de cealalta parte a baricadei si se vad nevoiti sa-si indemne electoratul sa spuna NU cererii de demiterere a presedintelui initiata de Parlament. Asta e de fapt si cel mai mare obstacol in comunicare: dupa ce te-ai afirmat cu DA, sa le ceri electorilor sa spuna NU. Si aici apare a doua alianta, facuta de democrati impreuna cu PLD, partid care contine mesajul si oamenii din alianta initiala facuta cu PNL dar nu si structura politica. Asa se face ca PD-ul e in alianta teritoriala a D.A. si totodata in initiativa NU pentru demiterea presedintelui, pozitie duala delicata si, poate, daunatoare.

Marele avantaj al PD-ul este increderea electorala de care se bucura si care va determina in cazul unui vot negativ pentru suspendarea presedintelui un deranj major in PNL. Scenarii ulterioare ar fi multe. Migrarea oamenilor din teritoriu din PNL spre PD sau PLD sau, cel mai probabil, inlaturarea lui Calin Popescu Tariceanu de la conducerea PNL. Sau Dumnezeu mai stie ce.

Pana la deznodamantul din 19 mai, liberalii destepti, cei care stiu sa-si puna afacerile la adapost, vor sta mai feriti, PLD-istii vor agita tare steagul lui Basescu pentru a lua o bucata din popularitatea acestuia in perspectiva alegerilor de anul viitor, in vreme ce PD-ul va fi torturat de intreaga raspundere a oricarui deznodamant. Il si vad, in postura tipului care merge la medic si ii spune:” Domnule doctor, mi se pare ca in ultimul timp sunt atat de nehotarat. Sau nu!?”

Exista in presa, in fiecare an, cu precizia calendarului care le determina, anumite redundante, cateva clisee temporale, care se repeta la nesfarsit. Sunt aceleasi, mai mult sau mai putin in fiecare an, motiv pentru care, materialele de anul trecut pot fi folosite ca surse de inspiratie pentru anul in curs. Sunt articolele de vacanta, care se scriu vara pe terasa la o bere, articolele de Craciun, scrise prin taxiuri intre doua cumparaturi, articolele de 1 si 8 martie, scrise pe marginea trotuarelor unde se vand flori si martisoare si, nu in ultimul rand, articolele care se scriu de 1 Mai, din mijlocul multimii mirosind a fum, a carne de mici si a bere statuta. La fel, in fiecare an.

Exista la fiecare alegeri o masa mobila de ziaristi, de analisti, comentatori sau simpli pareristi, pusi in slujba intereselor patronilor si a adevarurilor particulare pe care le slujesc. La fiecare alegeri, fie ca e vorba de parlamentare, referendumuri sau desemnarea presedintelui asociatiei de locatari, nu mai e suficient sa citesti. Trebuie sa stii cum sa citesti. La fel, la fiecare campanie electorala.

Am auzit azi (2 mai), inca de dimineata, felurite opinii din multimea celor care manevreaza adevarurile perisabile (valabile doar la alegeri) care spuneau despre lovitura data de PSD presedintelui, prin faptul ca a reusit sa stranga la miting intre 15 si 20.000 de oameni (in functie de sursa).

Cum spuneam insa, exista in fiecare an o redundanta a evenimentelor care determina o repetitie a articolelor de presa. Cautand in arhivele ziarelor (nu conteaza in care, deoarece adevarurile aveau valori relativ egale intr-un an neelectoral), am vazut ceea ce imi aduceam aminte: anul trecut PSD Bucuresti, in frunte cu Vanghelie si Geoana au impartit 18.000 de bonuri bucurestenilor carora le-au dat cate patru mici si o bere. S-au mancat vreo 100.000 de mici. Unii nu or fi avut bonuri. Sau or fi avut unele false. La fel ca adevarurile de anul asta.
A fost pana la urma un miting anti-Basescu sau unul pro-mici si bere? A fost succesul mesajului lui Geoana sau al micilor lui Vanghelie? Anul acesta(foto stanga) a fost la fel ca anul trecut (foto dreapta).

Nu retin multe mesaje publicitare din perioada de pana in 1989. Retin doar mesajul „Azi la CEC un leu de pui, maine el va face pui” si, „Nici o masa fara peste”. Si, culmea, toata lumea manca peste si isi punea banii la CEC. Dar asta nu fiindca functionau mesajele ci pentru ca nu se gasea alta carne decat cea de peste iar cu banii nu prea aveai ce face. Decat poate sa cumperi si mai mult peste. Desi toata lumea si-ar fi dorit micii de 1 Mai.