Viata noastra virtuala nu e mai breaza decat aia reala. Caci, desi numarul romanilor care pasesc anual in virtualitate este egal sau mai mare decat cel al romanilor care intra in normalitatea societatilor capitaliste, noi traim in continuare intr-un second-hand al realitatii. Fie ea si virtuala.

Multi romani au acces la internet, de proasta calitate (de viteza mica dupa cum arata statisticile independente) adica de supravietuire si nu de dezvoltare/performanta, insa prea putini sunt cei care stiu sa-l foloseasca.

Dar vina nu e neaparat lipsa noastra de educatie cat mai degraba proasta educatie pe care am primit-o. Si totul porneste de la iluzia egalitatii si libertatii pe care o tratam (si ratam) la fel de mult in virtual ca si in real. Pornind de la premisa unei egalitati predate la nivel de ideologiile de analfabeti, nu poti ajunge la rezultate mai stralucite. Fiindca de utopia egalitatii sunt fascinati cu adevarat doar cei care sunt eminamente inferiori.
Iar, daca cei cu desavarsire inferiori au avut libertatea de a fi egalii celuilalt, atunci cu siguranta ca au facut-o doar in momentul in care contextul le-a permis sa treaca peste lasitatea lor patologica si sa-l calce in picioare pe aceasta. Gloata frenetica ce a alungat elementele burghezo-mosieresti din Romania a savurat egalitatea si puterea de exprimare ale poporului umpland cu fecale casele parasite de cei izgoniti. Libertatea dobandita in 1989 le-a dat celor dominati si asupriti, timp de cateva luni, iluzia unei puteri supranaturale de exprimare, materializata in pasiunea cu care femeia de serviciu isi urmarea fostul director prin curtea fabricii sa-l pocneasca cu matura in cap.

Nu e intamplator, asadar, daca cei crescuti cu aceste iluzii istorice ale egalitatii, exprimate prin escaladarea acesteia (adica, pentru a fi egal cu aproapele tau trebuie sa-i tragi una ca sa-i dovedesti ca esti superior lui) sa se manifeste si virtual asa cum o fac in viata de zi cu zi. Asa se face ca cei sortiti unei existente lipsite de expresie, agramati si semianalfabeti, „scriitori” de comentarii si necititori de nimic, isi traiesc libertatea de a se considera egali cu cei pe care ii contesta fara sa-i inteleaga.

Intrati pe http://blogsport.ro/ si cititi cateva comentarii, nu la adresa opiniilor de pe acest site ci mai degraba la adresa celor care le-au scris. Zeci de mii de oameni intra zilnic aici. Unii pentru a citi. Altii pentru a se trata de inferioritate. Cel mai bine o poti face injurandu-l pe Radu Cosasu, pe Catalin Tolontan sau pe Maria Andries. Sa le spui din sufletul tau de roman egal cu sine insusi dar mult mai egal decat ceilalti: „santeti de kkt!”