Într-o ţara ca România, unde fiecare pare predispus să-şi fure singur căciula, toată lumea stă de pază. Poliţia, jandarmeria, poliţia comunitară, serviciile secrete, vecinele care te urmăresc de după perdea sau prin vizorul lustruit de atâta folosinţă.  Nimic nu mă suprinde însă mai mult decât cantitatea dar, mai ales, calitatea agenţilor de pază.

Nu cred că există profesie în ţara asta care să aibă o atât de mare diversitate socială ca agenţiile „de pază şi protecţie”. De la foşti sportivi de performanţă la pensionari care moţăie nevinovaţi prin colţuri de farmacie, de la gospodine plictisite la tineri care şi-au făcut stagiul de pregătire pe serverele counter-strike şi de la personaje care şi-au scris biografie pe la serviciul cazier al poliţiei la oameni pur şi simplu disperaţi, pe toţi îi adună şi uneşte sacra sarcină a pazei şi protecţiei.

Totul se păzeşte. Farmaciile, băncile, maşinile de valori, şcolile, fabricile şi uzinele, metrourile, magazinele, cartierele  rezidenţiale, persoanele importante. Ai zice că nimic rău nu se poate întâmpla. Că siguranţa noastră a tuturor este garantată. Deşi dacă  privim în urmă singurele incidente majore în activitatea de pază şi protecţie au fost provocate tocmai de către agenţii de pază aşa cum a fost şi „furtul secolului”. Tocmai de aceea, vazând cantitatea şi calitatea majorităţii agenţilor de pază, nu poţi să nu te întrebi dacă nu cumva au fost angajaţi nu să apere obiectivele de hoţi ci sunt plătiţi ca să nu fie ei cei care fură.

Urmariti stirile pentru a vedea contextul.

1.”Recent achitat de către Tribunalul Bucureşti, omul de afaceri Corneliu Iacobov vrea să revină în politică la vârful PSD. El îşi propune să ajungă în parlament. <Reintru în politică pentru că vreau să fim o ţară normală. Împreună cu ceilalţi lideri PSD din Moldova vrem ca Moldova să fie un fief PSD, aşa cum a mai fost>, a declarat Corneliu Iacobov.”

2. „Printre chestiunile aflate pe prima pagina in cotidianele italiene se afla preconizatul pachet de legi ale sigurantei publice pregatit de ministrul de interne Roberto Maroni, unde, potrivit indiscretilor, chestiunea romanilor ar constitui un punct important. Cotidianul de dreapta Il Giornale se ocupa in detaliu de tema delincventilor romani, cu un editorial dur pe prima pagina: <Si acum Romania sa-si ia inapoi criminalii>.”

3. „<Expertii Comisiei Europene vor vizita din nou Romania si Bulgaria saptamana viitoare, pentru a analiza masurile luate in domeniul justitie, in vederea rapoartelor pe care le va prezenta in luna iulie>, a declarat joi pentru HotNews.ro purtatorul de cuvant al CE, Mark Gray. Contextul este insa unul in care din ce in ce mai multe voci de la Bruxelles considera ca integrarea celor doua tari in UE a fost prematura, a fost o greseala.

Acum mai bine de cinci ani cand am inceput munca la romanul Victorii (cel care avea sa se numeasca in mod nefericit  „Omul nou, pamanturi noi”), aveam imaginea tarii  in care traiesc, a politicienilor care ma inconjoara si a capacitatii noastre de a ne adapta intr-o lume noua si normala. Am prevazut compromisul politic care va permite integrarea Romaniei in UE dar si urmarile sale, problemele de ordin sociale, tulburarile pe care le va produce accederea romanilor, multi dintre ei nepregatiti pentru o noua lume, in spatiul european. Omul nou, mutatie a comunismului, are probleme de adaptare pe pamanturile noi – pentru el – ale Europei.

Pedagogii de moda veche incercau sa-i aduca pe calea cea buna pe elevii lenesi punandu-i in aceleasi banci cu cei silitori. Premiantii ar fi trebuit sa-i determine pe corigenti sa-i urmeze. Doar ca e mult mai usor sa cobori decat sa urci iar merele rele le strica pe cele bune de fiecare data. Niciodata invers. Iar premiantii incepeau sa chiuleasca, sa bea si sa fumeze, cot la cot cu noii si exoticii lor prieteni.

Ramasi repetenti la ultimul examen al integrarii impreuna cu prietenii nostri bulgari, am trecut in cele din urma cu indulgenta clasa. Pusi in banca alaturi de premiantii Europei am reusit nu doar sa-i tulburam peste masura ci chiar sa-i determinam sa ne urmeze prostul exemplu. Iar primele semne ale rabatului la civilizatie se vad.

1. „Un panou pe care scrie <Interzisa intrarea cainilor si romanilor> a fost asezat in fata unui magazin dintr-un oras spaniol. Magazinul este situat in orasul Alcudia, din insula Mallorca. Pe panou este inscriptionat „Interzisa intrarea cainilor si romanilor. In caz contrar acestia vor fi alungati”, totul pe fondul culorilor drapelului Romaniei. Proprietarii magazinului sustin ca au ajuns sa faca acest gest dupa ce ar fi fost furati in repetate randuri in ultima perioada si banuiesc ca infractorii ar fi romani.”

2.”O romanca din Roma, Italia, a fost agresata si violata de un italian (39 de ani). Femeia, angajata a unei firme de salubrizare, de-abia incepuse curatenia intr-o cladire de call-center, cand a fost agresata de italian. Barbatul a amenintat-o cu un briceag si a violat-o. Imediat dupa incident, romanca a cerut ajutor intr-un bar din apropiere. Agresorul a fost arestat.”

Aparatul meu de ras, Gillette al nu ştiu câtelea (descendentul unei vechi dinastii), mă sperie. De două ori. Fizic şi metafizic. Când apăs din greşeală butonul de vibraţii în timp ce mă rad – funcţie pe care de regulă n-o folosesc – aparatul tresăltând pe piele mă duce cu gândul mai departe de cât s-ar cuveni.

„Pe muchie de şuriu” e titlul volumului de versuri cu iz de penitenciar al lui George Astaloş. Nu există nicio legatura între ele, personajele poeziei argotice, mai mult sau mai puţin condamnate penal şi noi, ceilalţi bărbaţi, prizonieri ai industriei cosmetice. Doar statutul comun de încarceraţi.

Nu stiu cand a început prizonieratul. Poate în perioada emancipării femei, în timpul bătăliilor feministe, când bărbaţii şi-au vârât nasul în poşeta femeii pentru a vedea armele inamicului. Atunci e posibil ca bărbatul, hipnotizat de culorile fardurilor şi de textura rujurilor, să se fi lăsat îmbătat de parfumurile tari care emanau în jurul său. De atunci probabil a renunţat la rezistenţă şi asemeni războinicilor, invicibili pe câmpul de luptă, a căzut pradă păcii şi pericolelor ei.

Iar pericolele vin dinspre industria cosmetică care îi atrage irezistibil spre pierzanie asemeni cântecului sirenelor. O nouă lume cuprinde bărbaţi şi femei deopotrivă, o lume în care marketingul şi nu ştiinţa inventează zilnic extracte care pornesc de la bilologic la mineral şi de la organic către fantastic.

De la extractul de muşeţel şi castravete la proteine de perlă şi extractul de kashmir e cale lungă, atât de lungă încât uneori e nevoie de un şoc şi de un răspuns la întrebarea „cum miroase avalanşa?”. Dacă am semăna cu înaintaşii noştri în ale bărbăţiei, probabil am răspunde sec şi poate cam tâmp: avalanşa miroase ca o alunecare de teren, dar de zăpadă.

Ideea noastră despre viaţă se reflectă în oglindă, începând de la modul în care ne vedem în primul rând pe noi, încă de dimineaţa, de la bărbieritul ritualic. Într-un fel priveşti viaţa când în fiecare dimineaţă îţi treci lama unui briceag peste faţă, glotă şi carotidă, la câţiva milimetri şi un tremur de o hemoragie fatală. Şi altfel abordezi lucrurile când îţi înlături de pe obraz spuma călduţă cu un aparat cu trei lame flexibile, urmate de o bandă de aloe vera pentru prevenirea iritaţiilor. Poate că viaţa noastră, a bărbaţilor, nu e chiar de basm. Dar balsam tot e.

Într-o lume prea ocupată cu pregătirea alegerilor locale o ştire a trecut neobservată: CSM sesizează Curtea Constituţională în privinţa prezenţei judecătorilor în birourile electorale.

Prezenţa judecătorilor în birourile electorale, considerată neconstituţionala de CSM, poate atrage anularea alegerilor locale în cazul în care, sesizată fiind, Curtea Constituţională constată că normele electorale încalcă Legea fundamentală. Consiliul Superior al Magistraturii apreciază că magistraţii nu pot fi transformaţi în funcţionari publici ori personal contractual al administraţiei locale şi subliniază că, potrivit Constituţiei, funcţia de judecător este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învaţămantul superior.

Poate că CSM-ul are dreptate, prevederea constituţională chiar există, dar au trecut ceva anişori şi cicluri electorale de când avem aceaşi Constituţie şi Lege Electorală. Keep walking!

„Poveştile de genul Becali sunt o modalitate de a duce discuţia din campania electorală, pe teme care sunt absolut penibile. Nu vreau să spun că DNA, Parchetul sau Poliţia nu trebuie să cerceteze dacă în fotbal sunt probleme, probabil bănuim cu toţii că sunt unele probleme, dar, vă întreb eu acum, asta este prioritar, acestea sunt problemele prioritare ale României?”, a afirmat Adrian Năstase la Titu.

Are dreptate Adrian Năstase. Prioritar ar fi fost chiar dosarul său devenit între timp lectură facultativă în Parlament. Dar ce sa-i faci?! Cine n-are noroc n-are!

Cum ar spune avocaţii, lui Becali sau de aiurea, revin şi arăt, cum arată un 1 mai la Istanbul.