De cateva zile ruleaza la TV un spot publicitar al Fundatiei Dinu Patriciu care promite studentilor dotati 500 de burse a cate 300 de lei. Initiativa e buna, necesara si chiar obligatorie. Buna pentru cei care vor obtine sprijin financiar, necesara pentru imbunatatirea imaginii omului Dinu Patriciu si obligatorie pentru a se integra in categoria „celor mai bogati oameni” care fac acte filantropice.
A facut-o primul – la sugestia intemeietorului relatiilor publice, Ivy Lee – John Rockfeller Jr. care, dupa o revolta la una dintre minele sale in urma careia si-au pierdut viata 40 de oameni printre care doua femei si unsprezece copii, a acceptat sa investeasca in acte filantropice. De la nefericitul eveniment din 1914 si pana astazi familia Rockfeller a devenit una dintre simbolurie filantropiei mondiale, iar de la necesitatea de a schimba perceptia publica negativa de atunci s-a ajuns acum la o adevarata traditie.

Ultimul mare exemplu de om de afaceri care „da inapoi societatii” este cel al lui Bill Gates, urat pentru hegemonia windows dar apreciat pentru gesturile caritabile. Fundatia Bill Gates investeste sume imense anual pentru diverse cauze, in special pentru combaterea cancerului.
E, asadar, o obligatia a celor bogati (nu neaparat „patati”) de a contribui cu astfel de gesturi filantropice, iar Dinu Patriciu este declarat cel mai bogat roman. Iar daca asta ajuta si la imbunatatirea imaginii publice cu atat mai bine.

Doar ca, spre deosebire de americanii exemplificati mai sus, Dinu Patriciu a ales o abordare balcanica a filantropiei. „Cred in forta exemplului individual”, spune Dinu Patriciu pe site-ul fundatiei ce-i poarta numele. Foarte tare, spun eu. Doar ca nu e nici o jena nici in exemplul de grup fiindca, dincolo de banii lui Dinu Patriciu, in fondurile fundatiei intra si banii angajatilor Rompetrol despre care nu sufla nimeni o vorba. E vorba de cei 2% pe care angajatii Rompetrol ii directioneaza de voie de nevoie catre fundatie, potrivit legii care permite redirectionarea unei parti din impozitul datorat statului catre ONG-uri. E bine ca Fundatia Dinu Patriciu ofera burse. Si nu e imoral sa-ti faci imagine atata timp cat faci si o fapta buna. Doar ca merita si angajatii Rompetrol macar 2% din recunoasterea noastra.
P.S.: Daca ar fi existat si un fond de pensii privat cu numele Dinu Patriciu probabil ca angajatii Rompetrol nu ar mai avea acum dureri de cap. Mai ales ca un posibil slogan ar fi fost: „E ciudat sa te gandesti de acum la pensie? Lasa-l pe Dinu s-o faca pentru tine”