Port o idee ce se contine pe sine.

Nu cred in existenta infinitului de nici o forma. Sunt un necredincios pur. Nu cred nici in infinitul stiintific al universului nici in cel religios atribuit lui Dumnezeu. Nu cred nici macar in infinitul matematic sau in cel geometric. Doar in lenea noastra de a dovedi ca o dreapta se sfarseste undeva in lipsa de materie. Pana la urma de unde s-a nascut infinitul? De unde a luat nastere nesfarsitul? Din limitele noastre. Nu universul e nelimitat ci noi suntem mult prea limitati. Si vanitosi sa recunostem asta. Tot ceea ce nu putem face noi este automat declarat imposibil. Tot ce nu putem explora e infinit. Pana cand cineva rastoarna imposibilul. Si infinitul.

Se numeste egocentrism necesitatea noastra de a circumscrie totul omului si limitelor sale, de a defini tot ce exista raportat la om. Dumnezeu l-a creat pe om dupa asemanarea sa? Sau omul l-a creat pe Dumnezeu dupa asemanarea sa si l-a „tunat”cu nesfarsire?

Nici creierul nu e nesfarsit. Doar capacitatea noastra de a cunoaste despre el mai mult decat ceea ce stim pana acum. Cu siguranta, asa necunoscut cum este, creierul are o capacitate limitata. De a intelege, de a memora. Si atunci, pentru a face loc unei idei noi, o alta trebuie sa-i faca loc sa urce. Sa-i cedeze locul. Iar asta – cumulat cu repetitia ciclica a ideilor- ma duce cu gandul la faptul nu suntem altceva decat mijloacele de transport ale ideilor. Societatea noastra e una de transport: Regia Autonoma de Transport Idei (RATI). Ducem ideile in statii si interesectii pentru a ne schimba cu alte mijloace de trasport. Ca o convingere urca si o alta -aparent antagonica – trebuie sa coboare si sa-i cedeze locul de la geam, destinat femeilor insarcinate. Al ideilor care se contin pe ele. Asa se transfera ganduri, idealuri, ideologii, trecand dintr-o minte in alta. Din cand in cand, un cenzor, un profesor sau chiar un parinte controleaza biletele ideilor clandestine. Si le amendeaza. Si le dau jos.

Calatorind pe scari, inghesuita, confuza poate pe alocuri, ideea asta coboara aici, in intersectia asta de unde va lua pe unul din voi. Faceti loc, urcati mai sus. Mai sunt idei pe scari.

Compania aeriana low cost Ryanair se afla in centrul unui scandal mediatic dupa ce a folosit imaginea cuplului Szarkozy-Bruni -fara stirea acestora – pentru a se promova.

Afisul, cu iz de tabloid ca intreaga idee de altfel, prezinta sub sloganul „Pentru toate ocaziile”, „intaiul cuplu” al Frantei si o presupusa expresie a Carlei Bruni:” Cu Ryanair toata familia mea poate sa ajunga la nunta noastra”.

Nu pot sa nu remarc ingieniozitatea obraznica a celor care au realizat afisul si care vor ocupa cel putin de trei ori prima pagina a ziarelor. Un target imposibil de atins pe cai clasice cu un buget low cost.

Prima aparitie a fost cea a afisului, a doua oara a aparut dezmintirea biroului de presa al presedintelui Frantei, a treia oara vor aparea probabil scuzele de rigoare. Si ce daca apar pe prima pagina a tabloidelor?!Si cititorii lor zboara. Parca mai sus. Si mai sus.