Il stiti pe doctor House, ala de se misca greu, asa, el, are cancer! Ce-a patit? Pai, stati putin, ca suntem de abia la mijlocul episodului. Stiti cum incepe. Un el/ea sau uneori chiar ei cade/cad absolut fulgerator(sau, dupa caz, ii tremura membrele/isi pierde vederea sau alte chestii nasoale). De preferat in locuri publice. Mai apoi ajunge la spital unde da de doctor House. Plictisit, flegmatic, cinic. Nu-l intereseaza nici un caz decat daca e suficient de grav. Si incepe. Pune primul diagnostic => Starea pacietului se inrautateste. Pune al doilea diagnostic=> Starea pacietului se complica. Pune al treilea diagnostic=>Pacientul mai are putin si moare. Brusc, doctor House are o revelatie. Evident, pacientul este salvat. Cam astea sunt stereotipurile unui serial care se bucura de succes.

Paradoxal astea sunt in parte si stereotipurile sistemului de sanatate romanesc care se bucura de un real insucces. Exista totusi diferente semnificate intre serialul tv si realitate, intre personajul din film si medicina romaneasca: daca doctor House minimalizeaza gravitatea bolilor, am auzit de multe cazuri in care medicii romani maximalizeaza dimensiunile acestora. La fel ca in bancul cu medicul care nu recunostea decat simptomele parazitilor intestinali si pune acest diagnostic inclusiv unui individ care si-a rupt mana cazand dintr-un pom (te-a mancat in fund sa te urci in copac!), cunosc multe cazuri in care diagnosticul pus mult prea usor e cel de  cancer.

Cunosc cel putin cinci cazuri de „cancer” precoce care nu a ajuns la maturitate. Nu vreau sa minimalizez gravitatea cazurilor reale insa, de prea multe ori, limitele cunosterii imping medicul catre un diagnostic pripit. Prea simplu ceea ce nu poate fi catalogat altfel se transforma intr-o anomalie a corpului si, in cele din urma, in „suspect de cancer”. In aceste conditii nu stiu cate au fost vindecarile miraculoase si cate diagnostice gresite, cate au fost persoanele „vindecate” de catre diverse vrajitoare si tamaduitori  sau au fost victimele unui diagnostic pus gresit. Am auzit chiar de o persoana care a avut un accident teribil de circulatie dupa ce a aflat, la telefon, ca are cancer. Nu avea. A murit sanatos.

Probabil cel mai bun tratament pentru o astfel de boala este neseriozitatea. Un cancer neserios se trateaza cu neseriozitate. Nu stiu insa cum se poate trata insa cinismul unor medici dispusi sa puna cu usurinta un diagostic final inainte de a avea o certitudine. Cum se va trata dr.House de cancer? Nicicum. Si-a pus singur un diagnostic gresit. Slava Domnului ca e doar un film.