Au trecut nouă ani de când am auzit – sau îmi amintesc că am auzit – pentru prima dată termenul stabilopod.Vă amintiţi? La începutul lui 1999, Costeşti. O bariera din stabilopozi era ridicată de jandarmi pentru a bloca accesul minerilor către Bucureşti. Am căutat în DEX termenul, în aşteptarea deciziei de a pleca spre Costeşti, locul în care-şi dorea să fie atunci fiecare ziarist. Pe front.

M-am reîntâlnit cu prietenii mei stabilopozii în 2001, pe plaja din Neptun. Mi-am reamintit trecutul nostru comun, al meu şi al stabilopozilor, la o bere cu colegii din ţară, corespondenţi ai Evenimentului Zilei. Profitam de două ori. De EVZ care îşi trimitea, pe rând, oamenii pe litoral sub pretextul unui supliment de vacanţă şi de amintirile mele cu stabilopozi şi mineriade.

Am revăzut stabilopozii ieri. La TV. Tot de la Neptun. Iviţi în poze ca niştre intruşi, asemeni personajelor tip care se bagă în cadrelele tv pentru a apărea la TV să-şi strige acel „mamă, sunt la televizor!”, stabilopozii au apărut în spatele lui Bush şi Băsescu. Servind drept suport pentru păsările dornice de a se face remarcate la televizor – şi le-a remacat chiar Bush – stabilopozii mi-au trezit din nou amintiri. Cu mineriade şi vacanţe plătite de EVZ. Dar cât de departe sunt toate astea acum.

De ieri, sensului propriu al termenului stapilopod, care vine din rusă, se mai adaugă unul figurativ.” STABILOPÓD s. n. bloc de beton cu patru picioare prevăzute la capete cu protuberanţe de forma unor creste rotunjite, constituind ansambluri stabile, la împingerea apei”. Cu patru picioare, cu capete cu protuberanţe sub forma unor creste rotunjite, constituind ansambluri stabile la împingerea apei pot fi şi doi preşedinţi de stat la Marea Neagră. Fie că e Băsescu şi Bush la Neptun sau Bush şi Putin la Soci. Pentru noi şi viitorul nostru e bine că nu e doar Bush şi Putin ci şi Băsescu şi Bush.

De ce susţine România integrarea în NATO a cât mai multe state de la Marea Neagră, în special a celor care au resurse energetice? Cât de important e un preşedinte jucător în politica externă? Când rezervele naţionale, aşa cum reiese din Strategia pentru Dezvoltare Durabilă a României, mai ajung pentru 15 ani – petrolul- sau 10 ani -uraniul – e nevoie de un stabilopod la Marea Neagră. Şi pe litoralul românesc nu doar pe cel rus.

Nu stim daca s-a pus ceva in apa sau pur si simplu romanii care locuiesc in vestul tarii au un simt al umorului mai dezvoltat. Cert este insa ca, in urma unui sondaj realizat de Reader’s Digest, oradenii au iesit pe locul 1 in topul celor mai amuza(n)ti romani, urmati de timisoreni si craioveni, sustine un comunicat.

Se glumeste in unele regiuni ale tarii mai mult decat in altele? In urma sondajului realizat in Bucuresti, Craiova, Timisoara, Sibiu, Brasov, Iasi si Oradea, trecatorii au fost provocati sa spuna un banc sau o poveste amuzanta, sa cante ceva haios sau sa danseze – orice pentru a-i face pe reporteri sa rada. Fiecare persoana care a acceptat provocarea a primit un punct, numarul maxim de intervievati fiind de 30.

Pe primul loc in clasament a iesit Oradea (20 de puncte), urmata de Timisoara (17 puncte), Craiova si Brasov (cate 10 puncte fiecare). Pe locul 5 s-au clasat bucurestenii (9 puncte), urmati de sibieni (8 puncte), pentru ca topul sa fie inchis de ieseni, cu doar 6 puncte.

Concluzia sondajului? Exista unele deosebiri pe regiuni geografice in abordarea umorului: „Intr-adevar, oamenii care traiesc in vestul tarii sunt mai deschisi datorita modelului occidental pe care l-au avut mai aproape“, spune Ioan Gyuri Pascu, actor, interpret si compozitor, care a traversat tara in lung si lat cu grupul de umor Divertis.

„Oamenii mai varstnici au trait experienta sarbatorilor campenesti si a glumelor spuse in ilegalitate, asa ca oricand pot descarca ceva amuzant din memorie. Umorul face parte din zestrea noastra genetica“, a mai adaugat Gyuri Pascu. (Alina Musatoiu, pentru Hotnews)

Alta abordare a aceluiasi subiect se regaseste pe EVZ