China se află în război. Cu toată lumea. Toţi cei care au răbdat ani în şir din cauza politicii statului chinez au astăzi oportunitatea de a răzbuna cerând boicotarea Jocurilor Olimpice programate să aibă loc la Beijing. Un adevărat război de guerilă urbană se duce pentru împiedicarea torţei olimpice.
Lupte de stradă au avut loc deja în China, Marea Britanie şi Franţa, Nepal, India etc.. Şi altele sunt preconizate a avea loc în următoarele zile. Majoritatea protestanţilor este susţinătoare a independenţei Tibetului sau simpatizantă a acestuia. Dar ei sunt doar cei mai vocali. Nu şi singurii care îşi doresc boicotarea jocurilor olimpice. Practic, toate organizaţiile care militează pentru elemente ale democraţiei şi civilizaţiei au motive întemeiate să ceară boicotarea JO.
Nici politicienii nu sunt indiferenţi. Szarkozy a anunţat această posibilitate, preşedintele Parlamentului European a afirmat-o deja, Hillary Clinton i-a cerut-o preşedintelui Bush. Nu e prima dată când jocurile olimpice sunt boicotate din considerente politice. Ultima dată la Olimpiada de la Los Angeles unde 14 ţări comuniste au boicotat JO la semnalul URSS. Romania, China şi Iugoslavia au fost singurele ţări comuniste care au refuzat boicotul.
Indiferent ce se va întâmpla în continuare, Jocurile Olimpice din Beijing au fost deja compromise. Ideea de sportivitate a fost pusă sub semnul întrebării şi investiţiile masive ale chinezilor aruncate în umbră. Orice s-ar întâmpla, China a suferit deja o mare înfrângere. Ironia sorţii face ca tocmai mijloacele democratice pe care le refuză acasă – dreptul la liberă exprimare- să o învingă acolo unde acestea fac legea şi libertatea. Iar scânteia care a stins torţa olimpică a fost aprinsă de „resemnaţii” călugări tibetani.
