Comisarul pentru Extindere Olli Rehn a prezentat luni in fata comisiei de Politica Externa a Parlamentului European un raport preliminar privind aderarea României si Bulgariei la UE. Pentru prima data, in dreptul Romaniei nu mai figureaza la capitolul punct negre problema Justitiei, chiar daca ea ramane in atentie. Comisarul european a apreciat ca Romania are “structuri ferme si solide” iar anchetele au dus pana la nivel inalt.

Intr-adevar, acuzatiile de coruptie au curs din toate partile iar arestarile au lasat goale birourile luxoase ale oamenilor de afaceri. Imi e frica chiar ca setea noastra de drept(ate) sa nu ne impinga pana acolo incit sa facem si curbele drepte.

Nu exista aproape nici o zi in care buletinele de stiri de dimineata sa nu inceapa cu ce se va judeca in ziua respectiva. Din aceasta cauza, profesia de jurnalist de investigatii cu responsabilitati pe Justitie a ajuns o plictiseala atata timp cat stirile se pot scrie doar completand intr-un formular tip, spatiile goale cu ceea ce impune situatia cum ar fi: “judecatorii judeca astazi/maine/vineri sau luni” dupa caz, “apelul/recursul/cererea de arestare sau punerea in libertate” a lui “Hayssan/Patriciu/Tender/Iancu”. Febra justitiarilor e atat de mare incat pana si Procurorul General al României, Ilie Botos, s-a trezit cu o acuzatie de coruptie si dosar la DNA (informatie inca neconfirmata).

Partea proasta a acestei lupte pentru arestati la hectar este ca, prin numarul mare de astfel de stiri, valoarea lor per bucata scade, iar interesul se pierde prin rezistenta la subiect. Eu personal nici nu mai aud cine sint cei judecati. Ma uit doar la judecatori si imi pun intrebari bizare. E sanatos oare ca un om, de altfel imbracat sobru, in negru, sa vrea sa aiba atat de mult si tot timpul dreptate si ca sa se impuna sa bata, nu cu pumnul, ci cu ciocanul in masa?

EXCLUSIVITATE
Biroul National Roman pentru Turism din New York, reprezentat de Simion Alb, a semnat de la 1 aprilie 2006 un contract de PR cu compania americana Daniel Kennedy Communications Services pentru serviciul de relatii publice si media din Statele Unite, cu scopul de promova turismul romanesc in randul americanilor.

In comunicatul oficial remis presei americane de Daniel Kennedy Communications Services, managerul companiei americane spune ca Romania are multe de oferit turistilor americani care intentioneaza sa calatoreasca in tara noastra, de la castelele medievale, la frumusetile Carpatilor sau legendara Transilvanie, plajele Marii Negre dar si „micul Paris”.
Printre clientii Kenendy Comunications Services se numara Austrian Airlines, Lattelekom (compania nationala de telefonie a Lituaniei) si Biroul National de Turism al Austriei.

Acum vreo trei-patru ani, cand cautam caractere pentru a popula un roman despre post comunismul romanesc, am impartit in doua categoria celor implicati activ/afectiv in raport cu comunismul si urmele sale. Daca in prima grupa se regaseau anti-comunistii, in special cei cu viziuni de dreapta, in cealalta grupa s-au adunat fostii comunisti. Si unii si ceilalti marcati de comunism la modul cel mai profund, singura diferenta fiind polaritatea.
E de inteles dorinta de razbunare latenta in cei care au suferit intreaga viata de pe urma comunismului la fel cum e natural-umana si dorinta fostilor calai de a se apara de ei. Si unii si ceilalti duc in continuare o lupta a urmarilor iar in acest razboi surd al efectelor care au supravietuit cauzei nu exista invingatori. Cu totii sunt invinsi.
Pe treptele CNSAS, in fata presei si a sustinatorilor sai, Constantin Ticu Dumitrescu, patetic (la modul pozitiv) si incrancenat, a anuntat ca va ramane in CNSAS pentru a le aduce celor de afara Adevarul. Vazandu-l obosit si batran, partizan si ofensiv, am avut convingerea ca am ales corect caracterul pentru a-l descompune si ilustra in personajele anti-comuniste ale cartii mele. Si tocmai de aceea e nepotrivit pentru a conduce CNSAS-ul.

Supriza nu e Constantin Ticu Dumitrescu ci tocmai Corneliu Turianu, fostul judecator si, timp de cateva zile, presedinte al CNSAS, un personaj public aparut recent in fata evenimentelor. Vazandu-l in direct la Realitatea Tv, in timp ce-l turna pe Calin Popescu Tariceanu poporului ca a fost posibil colaborator al Securitatii (informatie neconfirmata si nedovedita, cel putin inca), m-a izbit asemanarea cu personajele mele din a doua categorie a cartii, fostii nomenclaturisti. Felul de a fi si a se manifesta al domniei sale mi-a amintit de ei si de faptul ca e nepotrivit sa conduca CNSAS-ul.
Problema de substanta a presidentiei CNSAS e ca nici unul dintre candidati, nu mi se pare suficient de bun pentru a ocupa aceasta functie, nici macar Secasiu, cel din urma ales. Toti sunt susceptibili de partizanat si dorinta de razbunare sau implicare si tendinta de musamalizare.

Aceasta este victoria finala a comunismului: a amestecat in asemenea masura caracterele incat calaii sunt egalii victimelor. Si invers. Nimeni nu e destul de bun acum sa conduca CNSAS. Atunci cine sa arunce piatra?
P.S.: Ieri, in timpul conferintei ad-hoc de pe scarile CNSAS, in multime se distingea o persoana in varsta. Sustinator al domnului Ticu Dumitrescu, cu un ziar in mana stanga si cu o punga inscriptionata cu „Adrian Nastase-presedinte”, in cea dreapta.