La cei 52 de ani ai sai, Segolene Royal, principalul candidat al stangii la functia de presedinte al Frantei la alegerile din 2007, s-a plasat pe locul sase in „topul celor mai sexy 100 de femei din lume pe 2006”, realizat de editia franceza a revistei FHM. Criticii sunt de părere că acest succes surprinzator va avea o influenta pozitiva in cursa pentru alegerile prezidentiale de anul viitor.
Presedinte al regiunii Poitou-Charent, Segolene Royal este mama a patru copii aspect care nu a impiedicat-o sa le surclaseze in top pe actritele Penelope Cruz (locul 15), Jennifer Lopez (locul 34), Liz Hurley (locul 41) şi starul italian Monica Bellucci (locul 91).

Si acum inchideti ochii si treceti in revista „stanga” politica romaneasca. Incepeti exercitiu cu Miky Spaga, treceti pe la Mitrea/Hrebenciuc si incheiati cu Octav Cozmanca.

P.S.: Mircea Geoana nu face parte din politicienii de stanga cu influenta.

Nu stiu ce seamana mai mult: fotbalul romanesc cu politica romaneasca sau invers? Care sa fi fost mai intai, fotbalul sau politica? Dilema originaritatii e cu atat mai grea cu cat nu se poate face apel la un arbitraj cronologic de tip politica romaneasca s-a nascut dupa fotbal. Singura posibilitate, nici ea garantata, este sa analizam mecanismele invizibile care anima cele doua fenomene locale. Sa cantarim intre transferul politicienilor de la o echipa la alta fara remuscari doctrinare, sa observam non-combatul dintre fortele politice cand e vorba de interese de afaceri sau, pur si simplu, sa criticam lipsa de performanta a campionatului politic si eternele necalificari la competitiile majore ale politicii internationale.

Pe cat de asemanator e fotbalul nostru cu politica locala, pe atat e de diferita situatia in confruntarile sportive si politice internationale. Fotbalul mondial nu coincide cu politica internationala.

Daca Iran-ul e izolat in plan politic de catre Uniunea Europeana dupa scandalul experimentelor nucleare, la Cupa Mondiala, in tara unuia dintre stalpi Uniunii, protestanta Germanie, catolicii mexicani se confrunta spotiv in teren cu jucatorii musulmani din Irain. Acasa, Muntenegru s-a despartit de Serbia insa, la Cupa Mondiala, tocmai ce i-am vazut pe fotbalistii celor doua republici jucand impreuna impotriva olandezilor. Si exemplele ar putea continua. 

Dintre tarile participante la Forumul Marii Negre, cu notabila exceptie a Ucrainei, nici o tara nu s-a calificat la Cupa Mondiala. Pastrand corespondenta intre politica si sport, fata de politica internationala, Forumul Marii Negre are dimensiunea Balcaniadei fata de Olimpiada. Si orgoliul ei.

Raportul de investigare a senatorul elvetian Dick Marty, cel care conduce o ancheta a Consiliului Europei referitoare la posibila aterizare in Polonia si Romania a unor avioane ale CIA care transportau detinuti suspectati de teriorism, pe cat de ferm este in privinta acuzatiilor pe atat e de sarac in materie de dovezi.

Inca de azi dimineata cotidianul britanic Guardian afirma ca senatorul Marty are dovezi cu privire la aterizarea avioanelor CIA in cele doua tari. In cursul zilei insasi senatorul a sustinut o conferinta de presa. O harta cu zborurile efectuate de catre avioanele CIA au fost singurele dovezi pe care Dick Marty sa le ofere ziaristilor, intrega conferita fiind parca menita sa-i creasca popularitatea senatorului elevetian.

Cu adevarat grava este prezenta altor state pe lista lui Marty, Romania si Polonia fiind pioni mici si, tocmai de aceea, potriviti pentru a deveni tapi ispasitori insa nu suficient de mari incat sa fie responsabili de faptele lor. Astfel, potrivit documentului prezentat de Dick Marty, alte state europene, respective Spania, Turcia, Germania si Cipru au oferit suport logistic pentru operatiunile CIA, Italia, Suedia, Bosnia si Macedonia au permis sechestrarea unor cetateni pe teritoriul lor, in timp ce Marea Britanie, Irlanda, Portugalia si Grecia sunt acuzate ca au acceptat escale ale avioanelor CIA.

Daca eliminam statele prezente pe lista lui Dick Marty nu mai ramane mare lucru din Europa. Desigur, cu exceptia Elvetiei care e neutra.

Personal sunt aproape convins de participarea polonezilor la planurile militare americane de lupta impotriva terorismul fie ca sunt sau nu ortodoxe. Nu trebuie sa pierdem din atentie initiativa din legislativul american de a permite accesul polonezilor in SUA, ca „recunoastere a sprijinului” acestora pentru combaterea terorismului.

In ceea ce priveste Romania, sunt convins ca daca americanii ne-ar fi solicitat-o ne-am fi dovedit din plin ospitalitate si fata de avioanele lor. Tare imi e insa ca nimeni nu ne-a intrebat. Singurul, dar cel mai puternic argument al faptului ca Romania nu are inchisori ale CIA, este faptul ca, la cata mancatorie, tradare si dorinta de uzurpare exista in serviciile speciale romanesti, nimeni nu a stecurat nici macar un zvon, „pe surse”, in presa. Cine cunoaste cu adevarat modul de operare a serviciilor secrete ar trebui sa cunoasca faptul ca principala lor caracteristica e ca sunt la fel ca fetele: nu prea stiu sa tina un secret.

In rest, daca a fost sau n-a fost, sa spuna cel care stie sau nu stie, iar Dick Marty sa aduca sau nu dovezi sau sa taca. Sau nu.

Asa cum ar spune domnul director al Muzeului Taranului Roman, profesorul Vintila Mihailescu, satul romanesc nu mai exista. A murit odata cu vesnicia sa adanc rascolita de colectivizare. Dar moartea satului romanesc nu e doar efect ci, mai grav, cauza, fiindca decimarea culturii populare pune in pericol intreaga cultura originar romaneasca.

Vom analiza in continuare, fara a avea pretentia unei acoperiri exhaustive a fenomenului, cateva dintre semnele degradarii vietii la tara. Comunismul a oprit parca, asemeni unui ceas, viata la tara, iar dupa atata timp mecanismele ruginite nu mai stiu si nu mai pot sa functioneze

Mancarea si bautura 

„Mancarea si bautura proasta ne omoara”, obisnuieste sa spuna poetul Mircea Dinescu, el insusi un om al satului, cu puternice legaturi si preocupari in viata satului unde a decis, oarecum neinspirat as spune eu, sa investeasca. Daca e adevarat ce spune Dinescu, si eu cred ca este, ceea ce mananca si bea astazi taranul roman va fi intr-o oarecare masura una dintre cauzele mortii premature a satului romanesc. Saracia, delasarea si disparitia respectului de sine la multi dintre taranii romani au facut ca distilatele de fructe si cereale dar, in special, vinul sa fie inlocuit de bautura ieftina de joasa calitate. Astfel, din producator de bauturi alcoolice si vin, satul s-a transformat in consumator de distilate etilice de cea mai joasa speta, o buna parte dintre locuitorii satelor fiind alcoolici. De remarcat ca nu este vorba doar de barbati, o buna parte dintre alcoolici fiind femei. Cauzele acestei transformari se regasesc in dezordinea sociala pe care a provocat-o comunismul dar, mai ales caderea lui.

Daca perioada colectivizarii a generat deviatii majore in comportamentul bautorului de la tara care a invatat, in lipsa fructelor si cerealelor aflate in proprietate comuna, sa distileze pufoaica, „rearanjarea” lucrurilor, in loc sa stopeze declinul consumului de bauturi compromise, l-a accentuat. Putinii tarani care reusesc sa produca bauturi alcoolice au invatat sa le contrafaca si, in principiu, prefera sa vanda un litru de alcool de buna calitate si sa bea unul de proasta calitate daca raportul dintre vanzare si cumparare ii va aduce un profit rezonabil.

Din nefericire, bucataria romaneasca a suferit si ea, fara a fi capabila inca sa-si revina, de pe urma convulsiilor de natura economica si sociala. Actualul stadiu al agriculturii, subdezvoltata si ineficienta, face ca in multe dintre satele romanesti cartofii ( ca sa dam doar un exemplu) importati din Olanda sa fie mai ieftini decat cei produsi in plan local. Dupa ce pana in 1990, lipsa fainii a facut imposibila de multe ori realizarea experientei primare a coptului painii iar taranii s-au obisnuit sa isi creasca porcul cu paine cumparata de la oras, intreruperea timp de decenii a traditiilor a facut in multe cazuri imposibila transmiterea lor.

Raposatul Radu Anton Roman, manat de pasiunea de foclorist, a adunat si dat mai departe retete pe taranii au aflat de la televizor ca ii definesc dupa ce, timp de decenii s-au deprins sa obtina gem din rahat si sa faca carnati din carne cumparata de la magazin. Bucataria romaneasca, in ciuda romanticilor sau nationalistilor care o vad mare si bogata dar carora le lipeste cultura culinara care sa le permita o astfel de evalualuare, e doar o teribila adunatura de experiente culinare, o suma a a culturilor care ne-au dominat mai mult sau mai putin pe parcursul istoriei. Cultul „Salatei boef”, facuta de cele mai multe  ori din carne de pui, vorbeste de la sine.

(va urma)

 

Prezent la depunerea juratamantului de catre noul Secretar General al Guvernului, liberalul Radu Stroe, presedintele i-a inmanat acestuia un biletel care a transformat emotia de investire in ingrijorare. Pentru ca nimeni nu a dezvaluit continutul biletelului, colegii de la Cotidianul, cei care au realizat si colajul fotografic de alaturi, au concluzionat ca noul secretar al Guvernului are ceva secrete, una dintre ipoteze fiind, potrivit unor surse de la Cotroceni citate de fostii mei colegi, o posibila „legatura cu trecutul”, iar cand spunem trecutul ne gandim invariabil la tot ceea ce ar putea intra sub incidenta legii lustratiei.

Nu cu mult timp in urma, un cunoscut ziarist a facut un pas discret in spate din functia importanta pe care o ocupa la un cotidian central. Surse din C.N.S.A.S. spun ca respectiva institutie a descoperit o „legatura cu trecutul” a ziaristului si numele sau sta pe un dosar deloc onorabil.

Nu ma sperie trecutul. Nici al meu. Nici al altora. Ce ma infioara e doar faptul ca, pe cat de murdar si „viu” se dovedeste a fi acest timp considerat „mort”, „trecutul” e din ce mai comun. Si mai prezent.