Am avut o zi grea. Nu doar eu ci toata Romania a suferit. Mai putin poate un roman. Cel care a castigat la Loto.

De parca nu era destul ca a castigat cel mai mare premiu din istoria Loteriei Romane, marele norocos a dat de lucru unei intregi tari care si-a batut capul toata ziua pentru el. De abia ne-am trezit ca am si trecut la treaba. In primul rand, s-a identificat agentia castigatorului. Felicitari agentiei din Mihai Bravu! Bravo, tineti-o tot asa.

Mai apoi, directoarea Loteriei Romane ne-a promis ca ni-l arata pe castigator sau castigatoare. Asa sa faceti, doamna director. Sa-l vada tot poporul. Sa stim cu cine avem de a face.
Au urmat previziunile economice. Ce se pot cumpara cu banii, in ce se pot investi. Aveti grija, domnule castigator, ca economia e in recesiune si bursele sunt instabile. Desi economistul sef al Bancii Nationale ne-a promis ca Euro nu va ajunge la valoarea de 4 lei putina precautie nu strica.

Si, fiindca spre seara, castigatorul necunoscut era usor surmenat a urmat o consultatie in direct unde psihologii au avertizat asupra riscurilor la care te expui cand castigi prea multi bani dintr-o data. Valeriana, apa rece si controlul respiratiei in ritm de yoga pot linisti sufletul unui miliardar in pragul colapsului psihic.

Seara se asterne peste o Romanie istovita. Nu stiu cum o sa putem dormi de grija altuia. A celui care toata ziua a tras chiulul de la efortul national si nu s-a dat aratat. Pe unde umbli, ma, nenorocitule?!

Transferul fotbalistului Stefan Radu de la Dinamo la Lazio Roma a avut un efect teribil in Stefan cel Mare. Asa se explica de ce un tip cerebral cum este Cornel Dinu a putut sa produca urmatoarea constructie frazeologica: „Stefan Radu este un jucător nascut exclusiv in curtea lui Dinamo, dar nimeni nu este de neinlocuit”

Probabil nici chiar Cornel Dinu si frazele sale. Exclusive.

In 1990 toata lumea se astepta sa trecem de la calitatea produselor „refuzate la export” la una evident superiora. Din pacate s-a intamplat pe dos. Piata a fost invadata de importuri turcesti, moldovenesti sau chinezesti ieftine a caror calitate nu sporta grade de comparatie.

La fel se intampla si cu televiziunile de acum. Dupa preluarea OTV de catre Realitatea m-am asteptat la un export de seriozitate dintre RTV catre nou preluatul post. S-a intamplat pe dos. Realitatea TV a facut un import masiv de senzationalism ieftin de la Dan Diaconescu.

De cateva zile Realitatea TV difuzeaza un promo la emisiunea „Pe viata si pe moarte”. Nu stiu formatul si continutul emisiunii insa, indiferent de cum ar arata, nimic nu justifica sacrificarea orwelliana a lui George Bush. Pentru cei care nu stiu, oamenii Realitatii au pus in scena o posibila asasinare a actualului presedinte american.

Prima data cand am vazut promo-ul realizat cu prezentatori ai Realitatii TV, am crezut sincer ca presedintele american a fost asasinat. Poate fiindca RTV, dincolo de montajul de prost gust ca idee, a ignorat una dintre regulile de baza din televiziune: redundanta. Televiziunea si radioul au obligatia de a se repeta, de a reaminti de fiecare data ascultatorului/telespectatorului ce se intampla. Probabil asa a fost indus in eroare si Doru Buscu care, vazand imaginile „comemorative” cu CT Popescu in momentul retragerii din conducerea Gandul a crezut ca CTP a raposat. Cat pe ce sa scrie un ferpar sensibil.

AXN a retras la presiunea CNA un filmulet animat cu veveritele sinucigase si si-a cerut scuze pentru ca le-a difuzat inainte de ora 22.00. Cei care au fost afectati de retragerea desenelor au invocat violenta jurnalelor de stiri (indiferent de ora de difuzare), talk-show-urile vulgare si reallity show-urile de prost gust, mult mai „vinovate” decat animalutzele sinucigase. Nimeni insa nu se astepta, in nici un caz eu, mai ales de la Realitatea TV, la inventarea violentei.

E trist, dar veveritele l-au sinucis pe Bush. Dumnezeu sa-l ierte pe CTP.

Il stiti pe doctor House, ala de se misca greu, asa, el, are cancer! Ce-a patit? Pai, stati putin, ca suntem de abia la mijlocul episodului. Stiti cum incepe. Un el/ea sau uneori chiar ei cade/cad absolut fulgerator(sau, dupa caz, ii tremura membrele/isi pierde vederea sau alte chestii nasoale). De preferat in locuri publice. Mai apoi ajunge la spital unde da de doctor House. Plictisit, flegmatic, cinic. Nu-l intereseaza nici un caz decat daca e suficient de grav. Si incepe. Pune primul diagnostic => Starea pacietului se inrautateste. Pune al doilea diagnostic=> Starea pacietului se complica. Pune al treilea diagnostic=>Pacientul mai are putin si moare. Brusc, doctor House are o revelatie. Evident, pacientul este salvat. Cam astea sunt stereotipurile unui serial care se bucura de succes.

Paradoxal astea sunt in parte si stereotipurile sistemului de sanatate romanesc care se bucura de un real insucces. Exista totusi diferente semnificate intre serialul tv si realitate, intre personajul din film si medicina romaneasca: daca doctor House minimalizeaza gravitatea bolilor, am auzit de multe cazuri in care medicii romani maximalizeaza dimensiunile acestora. La fel ca in bancul cu medicul care nu recunostea decat simptomele parazitilor intestinali si pune acest diagnostic inclusiv unui individ care si-a rupt mana cazand dintr-un pom (te-a mancat in fund sa te urci in copac!), cunosc multe cazuri in care diagnosticul pus mult prea usor e cel de  cancer.

Cunosc cel putin cinci cazuri de „cancer” precoce care nu a ajuns la maturitate. Nu vreau sa minimalizez gravitatea cazurilor reale insa, de prea multe ori, limitele cunosterii imping medicul catre un diagnostic pripit. Prea simplu ceea ce nu poate fi catalogat altfel se transforma intr-o anomalie a corpului si, in cele din urma, in „suspect de cancer”. In aceste conditii nu stiu cate au fost vindecarile miraculoase si cate diagnostice gresite, cate au fost persoanele „vindecate” de catre diverse vrajitoare si tamaduitori  sau au fost victimele unui diagnostic pus gresit. Am auzit chiar de o persoana care a avut un accident teribil de circulatie dupa ce a aflat, la telefon, ca are cancer. Nu avea. A murit sanatos.

Probabil cel mai bun tratament pentru o astfel de boala este neseriozitatea. Un cancer neserios se trateaza cu neseriozitate. Nu stiu insa cum se poate trata insa cinismul unor medici dispusi sa puna cu usurinta un diagostic final inainte de a avea o certitudine. Cum se va trata dr.House de cancer? Nicicum. Si-a pus singur un diagnostic gresit. Slava Domnului ca e doar un film.

De fiecare data cand, dupa cateva saptamani de frig, soarele isi ia putin nasul la purtare romanii prind a se dezmorti asemeni ghioceilor.

Si de ce nu? Ion Grosan remarca acum ceva ani intr-un comentariu publicat in Ziua faptul ca suntem un popor vegetal. Scriitorul se refera nu atat la prelunga vegetatie a poporului roman cat la dragostea sa pentru natura, reflectata in nume. In special cele din politica. Crin, Ulm, Frunzaverde, Mugur, Paltin, Codrut, Crenguta, Viorel, Malaimare. Si lista ar putea continua.

Dar e evidenta slabiciunea romanilor pentru natura. Ne-o spun si poetii. Si panourile de tip „codru-i frate cu romanul”. Ne-o spun si ocupatiile noastre traditionale: taiatul frunzei la caini, dresul busuiocului si frecatul mentei.