Astazi este cea mai trista zi a acestui an, potrivit psihologilor, transmite Realitatea TV. Printre cauzele enumerate de specialisti se regasesc vremea urata, datoriile de dupa sarbatorile de iarna sau deciziile amanate.

Toate acestea fac din 21 ianuarie cea mai proasta zi a anului 2008.

Acu’ ca e „oficial” chiar m-am intristat. Plus ca inca de dimineata serviciul de salubritate al Primariei Voluntari mi-a spart pubela de gunoi si o masina a UPS-ul mi-a livrat prompt stropi pe pantaloni si haina.

Si m-as intreba. Cat de rau poate sa fie maine (Zambeste, maine va fi mai rau), daca asta e cea mai proasta zi a anului?

Exista doua tipuri de falsificari. Unul care foloseste „replici” ce copiaza originalele, iar celalalt realizeaza produse similare cu originalele si induc cumparatorii in eroare cu nume asemanatoare.

Copiatorii  prefera marcile abreviate de tip D&G si CK, in vreme ce ceilalti umplu tarabele cu electronice Sonya si pantofi sport Adibas. Primii pirateaza, ceilalti induc in eroare.

In politica romaneasca Partidul Conservator (PC) face parte din prima categorie a falsificatorilor, a celor care falsifica o ideologie.

La randul sau PDL-ul are probleme de identificare. Daca il auzi la radio sau la tv poti sa il confunzi aproape cu un PNL iar daca il citesti nu e foarte greu sa citesti PLD in loc de mai noul PDL.

Fie ca vrea, fie ca nu, pana acum PDL suna fals.

P.S.: Nu e nici o incercare de inducere in eroare a cititorilor prin fotografia de mai sus – PSD e un partid din Portugalia, cu o sigla portocalie.

Ma urmareste de cateva zile o idee mai ceva decat DNA-ul pe oamenii din fotbalul romanesc. Am impresia ca ne intoarcem cu fata spre trecut. La inceput a fost senzatia ca am retrogradat din punct de vedere tehnic. Si asta de cand televiziunile folosesc abuziv si nejustificat cadre filmate cu video-telefonul. Orice stire culeasa de catre corespondentii locali de pe fluxurile de stiri ale agentiilor se transforma rapid intr-o stire „video-telefonata” in pixeli grosolani. Faptul ca un patron de magazin satesc a fost amendat de politisti dupa ce a fost jefuit e in sine unul divers. Dar nu suficient pentru a transmite abrupt imagini cu fata corespondentului. Si apoi, cum se numeste cel care capteaza imagini cu video-telefonul?  Video-telefonist?

Dar ca senzatia de intoarcere in timp sa fie totala trebuie sa remarc – dupa reaparitia jurnalistica  a lui George Pruteanu – faptul ca Adrian Paunescu va modera o emisiune la Realitatea TV.  Nu cunosc argumentatia postului.

Poate piata il cere isteric iar RTV vrea sa compenseze ceea ce difuzeaza pe proaspat cumparatul OTV. Posibil ca multi spectatori sa-i reclame disparitia lui A.P. de pe sticla. Dar, daca folosim aceasta logica, in numele romanilor nostalgici dupa Ceauseascu, ar trebui sa facem o cerere catre Dumnezeu sa-l puna pe raposat pe o lista prioritara pentru Inviere.   

L-am vazut pe Adrian Paunescu la emisiunea 100%. Si m-am speriat. Nu pentru ca a difuzat in emisiune o inregistrare audio cu Cenaclul Flacara din 1983. Desi o sala de cultura care repeta dupa Adrian Paunescu versuri din Eminescu, cu energia unei adunari naziste, ma duce cu gandul la folosirea abuziva a poziei. Cu adevarat ma sperie modul de a gandi al poetului. „Credeti ca romanii s-au schimbat de atunci? Ca Romania s-a schimbat?”, l-a intrebat Paunescu pe Turcescu.

Ce poate aduce bun emisiunea unui om care crede ca romanii si tara lor au ramas aceeasi ca acum 20 de ani, asa cum am fost invatati pe atunci la scoala si in salile  caselor de cultura? Pentru Adrian Paunescu probabil suntem in continuare cei mai buni din lume la productia de freze si raboteze, avem productii infioratoare la hectar iar scroafele eroine hranesc din cele 12 tate 20 de purcelusi supradotati. In viziunea domniei sale, romanii sunt pe mai departe un popor sedentar nu un campion european al emigratiei.

E mai greu sa schimbi un om decat o lume intreaga.  Dar , probabil, si mai greu e sa-l faci pe respectivul om sa vada ca lumea s-a schimbat. Mai ales daca o vede prin video-telefon.  

Deoarece ei nu au un caz Elodia care sa le tina de urat pe vremea rece de afara jurnalistii straini urmaresc indeaproape vacantele mondene aflate intr-o lupta stransa pentru a obtine prima pagina. Ca intr-o cursa automobilistica, cuplurile frumoase, puternice si bogate se depasesc pentru a ajunge in fata opiniei publice.

Primul – cu un timp bun inca din calificari- a pornit cuplul Nicolas Sarkozy-Carla Bruni plecat in vacanta in Egipt. Cuplul a condus impecabil. A intrat pe pista in forta cu inelul Dior care ar fi apartinut anterior Ceciliei Sarkozy, a accelerat cu posibila sarcina a Carlei Bruni si, nu in ultimul rand, a fortat cu o posibila casatorie secreta.

Al doilea a pornit cuplul Roman Abramovici-Daria Jukova, plecat cu yahtul prin Marea Caraibelor. Cuplul a reusit sa recupereze handicapul dupa ce paparazzi l-au suprins pe Abramovici in timp ce o musca pe Daria de fund. Ce revenire!

Ultimul cuplu intrat in cursa este cel al liderului venezuelean Hugo Chavez si Naomi Chapbell. Desi cu probleme la start – cand se parea ca Naomi se afla intr-o simpla vizita in Venezuela – cuplul a revenit miraculos dupa ce presa a speculat o posibila poveste amoroasa intre cei doi.

Cine va castiga cursa pentru cool vacanta? Cine se va impune? Vom vedea. Nu plecati. Cursa cotinua.

Exista personaje facute pentru un singur rol, indiferent de filmul in care joaca. Imi vine acum in minte exemplul unui actor american mediocru pe care mi-l amintesc (imbracat in roba neagra, mai degraba batran decat tanar, chel si cu ochelari) jucand exclusiv roluri de judecator. E un rol cliseu care-l prinde de minune deoarece, nestiind cum arata in realitate un judecator american, in imaginatia mea ii atribui trasaturile actorului.

Desi a jucat ca un profesionist diferite roluri pe la Externe, Aparare si acum interimar la Justitie, Teodor Melescanu ramane, in esenta, un ministru cliseu. De fiecare data cand e nevoie de un ministru pe care sa-l accepte Basescu apare Melescanu. Pleaca Atanasiu de la Aparare? Nu-i bai, vine Melescanu. Basescu nu o numeste “niciodata” pe Nicolai la Justitie? Pana se rezolva ii tine interimar locul Melescanu. De fiecare data cand are nevoie de un ministru, Tariceanu il scoate de urechi pe Melescanu ca pe un iepure din palarie. Probabil de aici urechile lungite ale domnului Melescanu. De la asteptare… De la cat are de tras…

De cateva zile ruleaza la TV un spot publicitar al Fundatiei Dinu Patriciu care promite studentilor dotati 500 de burse a cate 300 de lei. Initiativa e buna, necesara si chiar obligatorie. Buna pentru cei care vor obtine sprijin financiar, necesara pentru imbunatatirea imaginii omului Dinu Patriciu si obligatorie pentru a se integra in categoria „celor mai bogati oameni” care fac acte filantropice.
A facut-o primul – la sugestia intemeietorului relatiilor publice, Ivy Lee – John Rockfeller Jr. care, dupa o revolta la una dintre minele sale in urma careia si-au pierdut viata 40 de oameni printre care doua femei si unsprezece copii, a acceptat sa investeasca in acte filantropice. De la nefericitul eveniment din 1914 si pana astazi familia Rockfeller a devenit una dintre simbolurie filantropiei mondiale, iar de la necesitatea de a schimba perceptia publica negativa de atunci s-a ajuns acum la o adevarata traditie.

Ultimul mare exemplu de om de afaceri care „da inapoi societatii” este cel al lui Bill Gates, urat pentru hegemonia windows dar apreciat pentru gesturile caritabile. Fundatia Bill Gates investeste sume imense anual pentru diverse cauze, in special pentru combaterea cancerului.
E, asadar, o obligatia a celor bogati (nu neaparat „patati”) de a contribui cu astfel de gesturi filantropice, iar Dinu Patriciu este declarat cel mai bogat roman. Iar daca asta ajuta si la imbunatatirea imaginii publice cu atat mai bine.

Doar ca, spre deosebire de americanii exemplificati mai sus, Dinu Patriciu a ales o abordare balcanica a filantropiei. „Cred in forta exemplului individual”, spune Dinu Patriciu pe site-ul fundatiei ce-i poarta numele. Foarte tare, spun eu. Doar ca nu e nici o jena nici in exemplul de grup fiindca, dincolo de banii lui Dinu Patriciu, in fondurile fundatiei intra si banii angajatilor Rompetrol despre care nu sufla nimeni o vorba. E vorba de cei 2% pe care angajatii Rompetrol ii directioneaza de voie de nevoie catre fundatie, potrivit legii care permite redirectionarea unei parti din impozitul datorat statului catre ONG-uri. E bine ca Fundatia Dinu Patriciu ofera burse. Si nu e imoral sa-ti faci imagine atata timp cat faci si o fapta buna. Doar ca merita si angajatii Rompetrol macar 2% din recunoasterea noastra.
P.S.: Daca ar fi existat si un fond de pensii privat cu numele Dinu Patriciu probabil ca angajatii Rompetrol nu ar mai avea acum dureri de cap. Mai ales ca un posibil slogan ar fi fost: „E ciudat sa te gandesti de acum la pensie? Lasa-l pe Dinu s-o faca pentru tine”