Noua sigla Dacia adopta culoarea argintie, insa numele producatorului ramane scris cu albastru.

„Noul logo Dacia, dezvaluit la Salonul de la Geneva, exprima, asemenea produselor marcii, modernitate, simplitate si robustete. Albastrul, culoarea emblematica a marcii, este in continuare prezenta, dar capata un ton mai profund si mai nobil”, considera producatorul.

In prezent, Dacia este disponibila pe 51 de piete, din Europa pana in Africa, trecand prin Maghreb si Turcia. In luna martie, marca isi va face intrarea si in Portugalia, iar in Scandinavia (Suedia, Danemarca, Finlanda) pana la sfarsitul lui 2008.

Orice asemanare intre noua sigla Logan si un desfacator de bere este absolut intamplatoare.

Parlamentul a adoptat legea privind votul uninominal.

Formula de vot uninominal adoptata de Parlament presupune un singur tur de scrutin, in colegii uninominale, al caror numar va fi egal cu numarul senatorilor si deputatilor. Candidatii care au obtinut jumatate plus unu din voturile dintr-un colegiu intra direct in Parlament. Mandatele ramase se distribuie  in functie de scorul pe care partidul l-a obtinut la nivel de judet si, mai departe, la nivel de tara.

Varianta aprobata de Parlament da posibilitatea partidelor sa isi numeasca oamenii in Parlament chiar daca nu ating pragul electoral de 5%, cu conditia ca respectivul partid sa aiba 6 candidati plasati pe primul loc in colegii pentru Camera Deputatilor si 3 pentru Senat.  De asemenea, respectivii candidati pot avea procente situate sub 50% plus unu din numarul de voturi valabil exprimate intr-un colegiu.

Statul roman a platit 20.000 de dolari pentru ca Anthony Bourdain sa-si realizeze o editie a emisiunii „No reservations” in Romania. Ca orice incercare de a imbunatati imaginea Romaniei din ultimii ani si aceasta tentativa s-a dovedit a fi un esec. Incercand sa-l plimbe pe american asa cum il plimbau odinioara pe Ceausescu, si sa-i arate doar ceea ce se doreste a vedea, autoritile au obtinut un rezultatul extrem de prost, dupa cum releva Cotidianul.

Programul facut de autoritatile romane nu a fost pe gustul lui A. Bourdain care, cand a cerut autentic i s-a oferit kitsch si cand a dorit viata de zi cu zi i s-a dat poleiala ieftina. Asa se face ca dupa ce a vizitat Locanta Jaristea, locul unde mananca „romanul de toate zilele” si s-a distrat „traditional” la o petrecere de Halloween, americanul nu a putut include Romania in randul primelor 40 de tari ospitaliere. Si, in acest caz, in calitate de iubitor al bucatariei si al emisiunii sale, si mai putin a apucaturilor oficialilor romani, ii dau dreptate.

Mai jos sunt cele sase filmulete ale editiei „No reservationes” – Romania

Cam ca peste tot in tara, si pe strada mea, in 1 martie a fost ziua femeii. Dar nu o zi a florilor si a primaverii, nu o sarbatoare a tineretii si a bucuriei, ci mai degraba una a batranetii si a mortii. Pe strada mea, tinerele cu flori in mana au fost inlocuite cu vaduve cernite impartind tavi cu pomana fiindca, nu stiu de unde, au scos femeile astea inca o sarbatoare a mortii, inca un pretext de a da de pomana. Iar noi, ceilalti, de a lua de pomana.

De cand am coborat din Cluj spre Bucuresti nu inceteaza sa ma uimeasca apetenta asta exacerbata pentru pomenirea mortilor, nu prin gand sau rugaciune, ci prin mancare si bautura. Au romanii – ca toti crestinii ortodocsi – peste tot un cult al mortilor, insa parca nicaieri mai dezvoltat decat in sud-vestul tarii. Si parca si mai si pe strada mea, unde copiii au crescut mari si frumosi cu coliva si pilaf si se muta la casa lor cu farfuriile si canile primite din vecini.

La fiecare mort se da de pomana. La o zi, la sase zile, la sase saptamani, la sase luni si, dupa, an de an. Plus, zilele fixe, vezi 1 martie si ce o mai fi. Si defunctii se suprapun si vii abia mai fac fata. Vaduvele sunt toata ziua cu ochii in calendar. Dupa sarbatorile „cu rosu”, posturi si, evident, zilele in care pot gasi, cu lacomie parca, un pretext de a da de pomana. Iar cand nu gasesc nimic, merge si o „pomana porcului”.

Avem noi, ca popor, nu stiu de unde sau de cand, adanc intiparita in ADN-ul nostru national, o teribila pofta de pomana, o vocatie nationala a pomenii. A datului de pomana. A luatului sau a statului de pomana.

Asa ca pomenile electorale nu suprind pe nimeni. Mai degraba lipsa lor.  Pomenile electorale sunt un dat. Si un luat. Bogdaproste.