Exista preturi care fac istorie si raman ca valori etalon in mentalitatea comuna. Cine nu isi mai aminteste de „punga de un leu”, vechi sinonim comercial al monedei nationale? Acestui popor de sentimentali i-a fost greu sa renunte la simbolul „pungii de un leu” chiar si cand valoarea intrinseca a produsului a crescut de cateva mii de ori (in vechea moneda), chiar si acum cand a scazut (in leul greu), fata de nume. Iar „punga de un leu” nu e singurul simbol national. Simboluri sunt si tigarile „de spaga” Kent, sapunul Amo/Lux/Rexona sau traditionala punga de cafea, monede absolute in spitalele romanesti predecembriste. Cine insa mai este astazi atat de ingenuu incat sa strecoare unui medic un pachet de tigari sau o punga de cafea? Poti doar sa te gandesti cu o umbra de candoare la aceste „atentii” care starnesc nostalgii ca orice amintire a copilariei, fie ea si a coruptiei. Inflatia, liberalizarea preturilor pe piata serviciilor, deschidere catre Comunitatea Europeana, toate impreuna si fiecare in parte au stabilit tacit ca bancnota de 100 de Euro este noul simbol national. Orice serviciu se taxeaza astazi cu 100 de Euro, dovada a faptului ca noile simboluri nationale nu mai sunt doar locale ci au deschidere europena. Un permis de conducere, un talon auto, o operatie mica si discreta, totul imprumuta si se confunda cu valoarea bancnotei de 100 de Euro. Spaga s-a integrat in Europa inaintea noastra.

Un prieten a incercat sa ajunga mai repede intr-o audienta la un primar de provincie. „O suta de Euro”, i-a cerut imperturbabilul functionar al primariei. „O suta de Euro? Nu e cam mult?”, il intreaba prietenul. Functionarul, vag deranjat de aceasta impertinenta, il priveste usor curios pe prietenul meu si ii spune pe un ton parintesc: „Pai, ce mai gasesti astazi sub 100 de Euro?”. Prietenul meu a inteles si a rosit. Simbolurile nu se negociaza. Se respecta.