Indreptarul de mai jos este destinat tinerilor jurnalisti, studentilor la jurnalism si comunicare, exclusiv pentru uz intern. A nu se publica!!!

Definitie:

Specialist – orice minim cunoscator intr-un domeniu, dispus sa va acorde o declaratie. Cel mai eficient este acel specialist  care nu spune nimic dar e acord cu ceea ce spuneti sau credeti dumneavoastra si vrea sa fie citat. Cei mai buni specialisti sint cei care nu au puncte de vedere dar sint de acord pentru publicitate sa le adopte pe ale dumneavoastra. Cei mai spectaculosi sint cei virulenti, radicali si extremisti. De la ei vom obtine cele mai spumoase declaratii mai ales daca ii provocam sa o faca. Cand suntem in criza de subiecte apelam la cei din urma. Vor sti ei sa faca unul „din vorbe”.

Mod de utilizare:

– Cei mai disponibili specialisti sint cei care nu prea fac nimic in domeniul lor si, in consecinta, au cel mai mult timp liber pentru a va da declaratii sau a veni la emisiuni TV (unii au energia de a merge la trei-patru emisiuni in aceeasi zi).

– Daca specialistul e atat de jenant si incoerent puteti sa „ii puneti vorbele in gura”.  Va va fi mai mult decat recunoscator ca ii pomeniti numele pentru a nu se supara.

-Incercati sa-l „ingreunati” cat mai mult pentru a da greutate articolului dumneavoastra. Pomeniti de fiecare data toate titlurile universitare, tot ceea ce a facut, crede ca a facut sau va face.

- Daca specialistul are titluri universitare diminuate de termeni ca adjunct, asistent, suplinitor sau temporar incercati sa evitati aceste cuvinte si sa evidentiati altceva din CV-ul sau. De exemplu, daca e doar preparator-asistent-suplinitor al unei catedre temporare, iar declaratia lui merita a fi utilizata sau daca va fi citat doar „pe declaratia dumneavoastra” (vezi mai sus formula prin care puteti emite opinii proprii in citatul specialistului) numiti-l „reputatul profesor…., tatal a trei copii frumosi si totodata presedinte al asociatiei de locatari….este de parere ca…”.  

- Daca descoperiti un radical (gen Alfred Bulai, vezi articolul http://ioanbujor.directnews.ro/2006/03/13/alfred-bulai-frattini-este-neica-nimeni-pentru-romani/  ) incercati sa il convingeti sa isi ascunda numarul de telefon si sa nu dea declaratii altcuiva decat dumneavoastra pe motiv ca restul ziaristilor sunt tendentiosi. Adevarata valoare a unui astfel de specialist e ca, chiar daca spune o prostie o spune tare si, in consecinta, poate fi citat de fiecare data. Nu uitati: un specialist spumos garanteaza un subiect savuros.

-Cine nu are specialisti sa-si cumpere. Daca nu aveti specialisti platiti unul. Daca nu aveti bani, faceti economii si specializati-va. In acest scop puteti folosi termenul generic de „specialistii spun/cred/afirma/apreciaza etc.)

- Daca sunteti in criza de subiecte, inventati un studiu realizat de specialistii din orice tara a lumii. Ei mai pot fi numiti cercetatori sau oameni de stiinta. 

– Pentru ca sa fie veridic inventati un studiu cat mai inutil si mai tampit caruia ii dati greutate prin expresii de genul „un sondaj realizat pe un numar de …..persoane” si sariti direct la concluzii care, pentru veridicitate, trebuie sa rastoarne orice se stia pana acum. Daca, spre exemplu, „un grup de cercetatori” va ajunge la concluzia ca soarele se invarte in jurul pamantului, credeti si nu cercetati fiindca, specialistii au intotdeauna dreptate iar voi trebuie sa o stiti cel mai bine 😉

De retinut:   - De existenta specialistilor depinde viitorul dumneavoastra si implicit al publicatiei la care lucrati. Actionati in consecinta.

- De existenta specialistilor depinde viitorul dumneavoastra si implicit al publicatiei la care lucrati. Actionati in consecinta.  

Mult succes!

 

 

 

A fost o data, ca de fiecare data, un subiect de presa iubit si vehiculat de toata lumea. „Scandalul Rosia Montana” pe numele sau, subiectul era iubit ca nimeni altul. Atat de mare era dragostea ziaristilor pentru acest subiect incat nu trecea o zi fara ca un radio, o televiziune sau macar un ziar local sa nu scrie despre potentialul dezastru de la Rosia Montana. Iar situatia era pe cat de montana, pe atat de rosie, astfel incat pana si Guvernul s-a oprit o clipa si s-a minunat de un astfel de subiect. „Cum sa se distuga o zona de o asemenea frumusete? Cum sa dispara definitiv prin intermediul cianurilor folosite la decantarea nisipurilor aurifere, specii de pasari si plante? Nu e bine sa se intample una ca asta”, si-a spus Guvernul si toata lumea a fost de acord. ONG-urile s-au intrecut in triluri cu pasarele salvate de la moartea sigura, cantaretii le-au tinut isonul pana dimineata la festivaluri si concerte de rasunet.

Dar a venit si vreme cand, satul sa se tot vorbeasca despre „Scandalul Rosia Montana”, Gabriel Resources, parintele de fapt al subiectului a hotarat ca asa nu se mai poate si a angajat o agentie sa scrie www.povesteaadevarata.ro . Si de atunci, de cand Gabriel Resources a raspandit povestea adevarata in toate ziarele si pe la toate posturile de televiziune (contra unor costuri pe masura), nu s-a mai auzit despre „Scandalul Rosia Montana”. Cat despre ziaristii abonatii la newsletter-ul ONG-ului Alburnus Maior (cel care a luptat cu Gabriel Resources), acestia muta in fiecare dimineata e-mailurile in trash, prea rusinati ca sa il treaca la spam, asa cum a facut conducerea ziarului cu subiectul „Scandalul Rosia Montana”. Si cu ei.

„Oamenii”, gandea un cinic personaj al lui Cezar Petrescu „sunt precum cartofii, mai folositori in pamant decit afara. De abia dupa ce mor dau roade”. Daca e vorba de mosteniri, cu atat mai mult, as adauga eu.
Milosevici, defunctul mai mult decat dictatorul, lasa in urma o mostenire grea Tribunalului Penal International (TPI) de la Haga.

Fostul om de finante scolit in institutiile financiare ale vestului, ajuns presedinte al Serbiei in cadrul Republicii Federative Iugoslavia (RFI) a facut cateva calcule care i-au dat un raspuns daca nu gresit atunci, cel putin, prost: Serbia contribuie cu prea mult la bugetul federal al RFI. De la acest argument a pornit totul. Deloc intamplator si ceilati conducatori ai celorlalte state ale RFI au ajuns la concluzia ca fiecare are dreptul la o tara. Razboiul care a ars Balcanii anilor ’90 e departe inca de a se fi incheiat. Al patrulea mort din arestul TPI de la Haga si cel mai important, Slobodan Milosevici, vine sa  complice lucrurile post-mortem.

Carla del Ponte, procurorul care si-a cladit ultima parte a carierei pe inculparea fostilor combatanti care au rupt Iugoslavia si, in special, a fostului lider sarb a facut dupa moartea acestuia o remarca cinica si inutila. „Toti banii si eforturile noastre de patru ani si jumatate au fost risipite de aceasta moarte. Eforturile noastre au fost zadarnice” a afirmat Carla del Ponte, presedintele Tribunalului Penal International fara a realiza ca, de abia acum cand inculpatii mor rand pe rand in celulele institutiei pe care o conduce, TPI are obligatia morala de a le dovedi vinovatia. Chiar si in lipsa. Milosevici le-a lasat anchetatorilor sai mostenire vina sa. E randul TPI sa-i poarte vina.
 

 

 

Etalon al capitalismului si al globalizarii, aflat in fata noilor tendinte care consemneaza o revenire la bucatariile traditionaliste si conservarea spiritului local (In special in tarile Uniunii Europene), Mc Dondald’s arata ca un batranel obosit care isi tine copiii pe genunchi (referire la media de varsta a clientilor fast-food-urilor de acest tip din Romania)

Oriunde arunci ochii, vezi o cicatrice, o lupta din care McDondald’s-ul a iesit sifonat dar nu a fost inca invins. Fiecare urma pe care o vezi e un sir de procese si reprezinta dovada precautiei pentru a evita altele. Fie ca e vorba de podeaua umeda „Caution wet floor”, sau „Atentie produs fierbinte” si terminand cu cea mai noua urma, lista glucidelor, lipidelor si a carbohidratilor, totul vorbeste de precautie. Nu conteaza ca procesele intentate de diverse persoane au avut loc in special in SUA, precautia a fost extinsa peste tot. Globalizata. O dovada, in plus, ca globalizarea este generala. Ca sa nu spun globala.

De fiecare data cand plec din Bucuresti spre Cluj am certitudinea ca traiesc intr-o tara vesela la modul chefliu. Dincolo de satele sarace si murdare care isi arunca zilnic pe sticla eroii spectacolului grotesc-abrutizat al stirilor de la ora cinci (PRO Tv), e drumul in sine, cu gropile si semnele sale pe care nu le poti privi decat cu umor.

Pe autostrada, daca ai curajul sa-ti ridici privirea de la gropile care ii pistruiaza asfaltul, poti sa vezi pe o pasarela ce o traverseaza un text destul de lung si solicitant care iti spune sa conduci prudent   pentru a evita accidentele. Nu cred ca poti citi tot textul si sa conduci in acelasi timp astfel incat mesajul pare menit tocmai sa-ti distraga atentia si sa provoace „evenimente rutiere”

Undeva pe la mijlocul Vaii Oltului, panourile de semnalizare anunta posibile caderi de pietre. Data fiind portiunea de drum in discutie unde e imposibil sa stationezi sau sa o ocolesti, in afara de a baga spaima in soferi nu vad ce rost practic mai are panoul. La fel de bine ar putea sa existe un panou in mare care sa anunte ca ai depasit demult zona carosabila.

La iesirea din Valea Oltului exista biserica (sau poate manastirea) tuturor sfintilor. Numele ma duce cu gandul la o comunitate care, pentru a nu supara nici un sfant sau poate fiindca nu au ajuns la nici un compromis i-au da dat numele tuturor. „Cum sa se numeasca? Sa fie a tutror sfintilor, sa nu uitam pe nimeni, toti sunt importanti si nu se stie niciodata”.

Inaintea de a intra in Sibiu, pe dealurile care il anunta, panouri metalice avertizeaza ca una sau alta dintre paduri este fie a statului fie a unui proprietar privat. Nu prea vad ce diferenta ar face un astfel de anunt si cui ii e adresat. Sa stie hotul de la cine a furat? Sa nu exista dubii cine e mai smecher: statul sau privatul?

Tot pe marginea drumul baietii de la Romsilva au montat un panou cinic. „Protejati vanatul”. Ma gandesc ca cineva face eforturi disperate pentru ca sa-ti protejeze animalele de impuscat de vreme ce le numeste vanat, ca nu cumva sa i le raneasca cineva.

La iesirea din Aiud, un banner publicitar intins deasupra strazii anunta ca „SC Europolice va curata masina”. Si poate chiar asa o fi.

Intrarea in Cluj e anuntata la iesirea din localitatea Feleacu de un panou care vesteste apropiere Curbei Mortii. Sunt date instructiuni, date statistice cu numarul de accidente, morti si raniti iar daca ai noroc si observi trecerea de pietoni plasata tocmai in curba, statistica accidentelor va ramane neschimbata.