Sambata, in jurul pranzului, ultimii fideli ai fostului lider sarb Slobodan Milosevici au condus trupul neinsufletit al acestuia pe ultimul drum. O data cu Milosevici moare, inca o data, o parte importanta  a istoriei est-europene si in special a balcanilor: mitul lui Tito. 

Muncitorului comunist de origine croata Iosip Boroz, cunoscut sub numele conspirativ de Tito, ii revine meritul de a fi condus miscarea comuna de rezistenta de pe teritoriul fostei Iugoslavii. El a fost cel care a reunit ( spre deosebire de miscarea nationalist sarba a lui Draga MIhailovici) toate nationalitatile (sarbi,croati,sloveni, bosniaci, albanezi) intr-o singura miscare menita sa elibereze teritoriul si ulterior sa-l consolideze sub numele de Republica Federativa Iugoslavia. Mitizat in Iugoslavia pentru meritele sale din timpul razboiului, asemeni generalului De Gaulle in Franta, maresalul Tito a lasat prin moartea sa din 1981 un vid de putere pe care au incercat sa-l inlocuiasca in anii ’90 liderii fostelor republici Iugoslave fara a reusi sa imparte altceva decat pierderile celui mai sangeros conflict european post-belic.

Nascuta dintr-un razboi, Iugoslavia a murit in timpul altuia. Moartea lui Milosevici reprezinta in fond a doua moarte a lui Tito.