Cand s-a declansat scandalul Patriciu (suspect de rar denumit Rompetrol), anchetatorii au declarat ca principala acuzatie, din care au rezidat celelalte, adusa omului de afaceri liberal a fost cea de „manipulare a bursei”. Concret, omul de afaceri si restul „grupului infractional” printre care si premierul Tariceanu, au folosit informatiile din interiorul companiei pentru a cumpara si a vinde actiuni la bursa la momentul oportun.

In preziua judecarii cererii de arestare a DNA a lui Dinu Patriciu, joi 2 martie, actiunile companiei Rompetrol au scazut dramatic amenintand sa fie delistate de la bursa deoarece se apropiau de o cadere de 15%. Atunci am hotarat sa investesc 5000 de EURO pentru a cumpara actiuni, convins ca urmau sa scada si mai mult si sa fie delistate. Pana am cautat un broker, pana am strans banii si am tras aer adanc in piept gata sa intru in lumea jucatorilor la bursa s-a facut vineri, previziunile mi s-au adeverit si actiunile companiei s-au delistat inainte de a le cumpara.

Cronologic, lucrurile au continuat astfel: vineri (3 martie) - judecatorii au respins cererea de arestare a lui Dinu Patriciu; luni – Patriciu si-a dat demisia din functiile de conducere de la Rompetrol; marti -actiunile Rompetrol au fost relistate la bursa si au crescut cu 12,5% in cateva ore.

Practic, daca as fi fost mai putin ardelean (a se citi cumpatat) si as fi cumparat actiuni joi (2 martie) pentru a le revinde dupa cinci zile as fi facut un profit frumusel dintr-o speculatie decenta. N-a fost sa fie.

Actiunile au fost delistate din nou dupa cateva zile deoarece parchetul a decis (nu se stie cand dar s-a aflat miercuri) sa puna un sechestru asiguratoriu pe un sfert din actiunile Rompetrol Rafinare Constanta (RRC). Potrivit oficialilor Bursei de Valori Bucuresti decizia a fost luata dupa ce Sorin Frenciu (realizatorul unei emisiuni pe teme bursiere la Realitatea Tv) a afirmat ca investitorii vor intra in panica la aflarea informatiei de sechestrare a actiunuile RRC. Nu se stie care a fost cauza exacta a panicii investitorilor: afirmatia ca acestia se vor speria sau chiar faptul ca s-au speriat. Se cunoaste doar efectul. Restul, deocamdata, sunt speculatii.

Cert este ca, paradoxal, de abia acum cand scandalul Patriciu se aprinde sau se stinge dupa cum bate vantul, se poate vorbi despre o speculatie bursiera, in toata legea, cu actiunile Rompetrol.

Doar eu, ca blegul, n-am  reusit sa profit. 

   

 

In primul rand e limba romana curenta care, chiar daca modificata si actualizata (vezi noile variante din DOOM de genul: nicio, niciun, aragaze, etc.), incepe incet, incet sa piarda teren. Pastrata mai mult sub forma orala, mutilata de tot soiul de dezacorduri si solecisme, limba romana plateste azi un dublu tribut: al liberalizarii prin deschiderea spre absorbtia de alti termeni, in special din limba engleza, si prin internetizare,prin transferul limbii scrise pe paginile de internet. Daca primul caz reprezinta doar o continuare a unei traditii impamantenite a limbii romane de a prelua termeni din limbile de influenta politica si culturala (franceza, rusa, engleza etc.) si care afecteaza atat limba scrisa cat si cea vorbita, cea de a doua deviatie cu implicatii doar asupra limbii scrise este o noutate absoluta prin insasi data recenta de aparitie a acestui nou mediu.

Internetul nu reprezinta doar o globalizare informatica ci si o uniformizare culturala deoarece, la modul generic, in ciuda multitudinii de limbi care il populeaza, textele din acest mediu sint lipsite de particularitati grafice cum ar fi diacriticele. Astfel, pentru ca toata lumea sa aiba acces la un text el trebuie redactat in limbajul (sa-i spunem comun) al internetului.

E greu de dat un verdict in acest moment de rascruce dintre lumea reala si cea, din ce in ce mai prezenta, a virtualitatii insa, cu certitudine, o limba moare in momentul in care e inlocuita cu alta. Iar daca, in acest moment, limba romana scrisa la modul clasic (cu diacritice) inca rezista e doar fiindca internetul nu detine  puterea absoluta, insa perspectiva e mai apropiata decat pare. Daca internetul va avea castig de cauza in eterna lupta dintre mediile de comunicare, imi e teama ca, limba romana, asa cum o cunoastem acum, va inceta sa mai existe si va disparea prin ne-uz. Tot ceea ce se mai poate face in lipsa utilizarii ei efective este conservarea ei, asemeni latinei dar nu din aceeasi necesitate, la modul artificial.

La fel cum nici latinii n-au murit o data cu limba lor, nu se pune problema (inca) a disparitiei noastre. Cu toate acestea nu pot sa nu ma mir ca, dintre toate limbile si idioamele care cu timpul mor, doar una are sanse reale la nemurire: limba de lemn. 

 

 

 

 

In urma cu mai bine de sase ani Ion Muresan (unul dintre cei doisprezece scriitori romani invitati anul trecut in Franta in cadrul programului cultural „Les Belles Etrangeres”) incerca sa ma convinga la o bere ca farmecul armatei (obligatorii pentru barbati) este acela al ultimului joc. „Pentru  ca are reguli clare, cu recompense si penalizari, fiindca implica mai multi jucatori si este o ultima etapa a copilariei, armata ramane ultimul joc de care majoritatea barbatilor isi amintesc cu placere”, imi spunea poetul Muresan. 

Mi-am amintit de cuvintele lui Ion Muresan in urma cu putin timp in timp ce parcurgeam chestionarele scolii de soferi. De reguli clare, de mai multi participanti, de recompense (placerea pesonala) si penalitati mi-au amintit chestionarele, cu mult dupa presupusa perioada a adolescentei mele, oricat de intarziata ar fi ea.  

Acum, chiar in clipa in care scriu in jurnal online, nu pot sa nu ma gandesc tot la un joc al copilariei preferat mai degraba de fete decat de baieti motiv pentru care era atat de ravnit de cei din urma si exagerat de secretizat de cele dintai: Oracolul. Sub acest nume pretios se ascundeau asa cum bine stiti secretele oricarei tinere prepubere, cu iubitii ei (mai mult imaginari), cu contributiile prietenelor, cu mici poezii si desene cuprinse in paginile cu colturi indoite si lipite pentru a scoate in evidenta si tenta cu cele sase litere: S-E-C-R-E-T. In acel prim produs intelectual personalizat se regaseste balanta emotionala, extrem de fragila, dintre dorinta de interiorizare si totodata de exhibare.    

In cele din urma, orice oracol/blog, orice chestionar auto sau regulament militar, vine sa confirme nevoia intarziat-continuata de copilarie. Si de joc.