Am facut un inventar al celor mai tari „ce vrei sa te faci cand vei fi mare?”. Dupa indelungi analize si masuratori efectuate prin utilizarea a trei baze de calcul a reiesit ca cele mai „vizionare” dorinte de viitor le au urmatorii.

1) Prietenul Adi – care isi dorea sa se faca cioban

2) Prietenul Ovidiu – care spera sa ajunga tractorist

3) Io – care visam sa devin musafir permanent.

Remarc acum ca unitatea comuna a celor trei dorinte vizionare se reduce la faptul ca ciobanul, tractoristul si musafirul mai mult stau decat fac altceva. De unde se poate vedea ca inca de atunci eram baieti destepti. Nu stiu ce ne-a apucat intre timp.

 

Occidentul a descoperit de cateva decenii literatura succesului care se bucura de o asemenea popularitate incat a devenit ea insasi un succes. De la diete la bani, de la dragoste la consolare si de la politica la cariera, totul se poate vinde sub forma cartilor de genul: Cum sa…Ce sa…. Cand sa….Invata sa…etc..Dar poate, dintre toate cartile de acest gen, cele mai apreciate sunt cele care explica si vand Marea Cheie a Succesului. Universal! Garantat!

Daca studiati cu atentie pana si religiile neoprotestante de origine nord-americana de gen „Martorii lui Iehova” isi promoveaza credinta ca pe o formula de succes. Invata sa te mantuiesti in 10 pasi simpli si pe intelesul tuturor 🙂

Vanzatorii retetelor de succes isi explica propria evolutie si o transforma in metoda pe care o vand celorlalti realizand astfel un nou succes. De vanzari. Asta poate fi proba suprema a succesului: succesul succesului.Cum sa nu crezi in succesul acelui om cand tu esti unul dintre cei care au contribuit la faptul ca succesul lui a ajuns un best-seller?

Spre deosebire de societatile occidentale unde pana si vanzarea acestor carti e un soi de competitie, la noi cel mai mare succes il are reteta insuccesului. Asemeni cersetorilor care se descalta la stopuri, isi lipesc cate un bandaj sau isi ataseaza piciorului sanatos cate o atela gipsata pentru a scoate un profit cat mai mare, societatea noastra e gata oricand sa-si gaseasca cheia insuccesului in orice i-ar aduce profit. De la modalitatea de obtinere unui certificat de handicapat la posibilitatea de a declara o zona defavorizata, de la sinistrarea explicita si voluntara si pana la anularea totala a personalitatii totul se exploateaza pentru a obtine reteta insuccesului, de cele mai multe ori profitabil.

Intre lumea lor si a noastra sunt prea multe care ne despart si prea putine care ne unesc. Si, totusi, avem ceva in comun. Si ei, si noi, avem specialisti in fraudarea asigurarilor:producatorii profesionisti de pagube.

Un individ spune pe internet ca „poate produce pagube controlate, la cererea clientului, incendieri, tamponari usoare, accidente serioase cu fuga de la locul accidentului, furturi. Plata fixa sau comision din asigurare”. Chiar daca moda fraudarii asigurarilor vine din vest, fiindca de acolo vin asigurarile, specialistii se formeaza aici. Fiindca de aici pleaca distrugerea. 

De paisprezece ani se chinuie Dan Voiculescu sa faca politica. Altii ar fi renuntat de mult coplesiti de atata ridicol, minimalizare si ignorare din partea alegatorilor, din partea partenerilor politici. Dar nu Voiculescu. A asteptat rabdator ani in sir, privind cu coada ochiului finalul Observatorului de la Antena 1, singurul loc, si el marginal, in care se mai putea strecura, pe fondul scaderii interesului din partea telespectatorilor, o stire despre Partidul Umanist (cum se numea el atunci). Si asa au trecut vreo 12 ani.

Au sosit alegerile din 2004 cand, statuti de atata Opozitie, oamenii PUR-ului s-au strans pe la statiile locale ale Antenei 1 pentru a da ochii cu alegatorii. Atacand coruptia si saracia, greu de ascuns de catre PSD, PUR-ul a avut rezultate suprinzatoare la alegerile locale unde, mai mult oamenii decat partidul, au reusit sa castige cateva primarii importante pe seama antipatiei provocate in electorat de PSD, in special la Bacau unde vremurile de glorie ale lui Dumitru Sechelariu au apus. Dar au urmat alegerile generale unde sansele de a intra in parlament ale PUR-ului erau mult mai mici decat cele de la generale. Totusi, pentu a reduce din numarul adversarilor decat din considerente de calcul electoral, PSD a batut palma cu PUR si a format Uniunea PSD+PUR care avea sa traiasca doar cat sa vada ca a pierdut alegerile. Din acel moment nici macar cameramanii Antenei 1 nu mai stiau unde sa indrepte camerele de luat vederi pentru a suprinde imagini cu presedintele PUR, devenit peste noapte PC. Cand il cautai in Opozitie era cu Puterea, cand il cautai la Putere era in Opozitie. Asa se face ca dupa votul de investitura din Camera Deputatilor unde l-au instalat impreuna cu Opozitia pe Adrian Nastase presedinte, a intrat in Guvern cu trei portofolii de ministri din care unul de vicepremier, plus altele de secretari si subsecretari de stat.

Catalogat de Basescu ca fiind solutia imorala la Guvernare, PC si-a dovedit din nou veleitatile de cameleon la noile alegeri pentru postul de presedinte al Camerei Deputatilor, ramas vacant dupa demisia lui Adrian Nastase. Prin propunerea unui candidat propriu lipsit din start de sanse, PC-ul a incercat sa dea o dubla lovitura: sa mai apara o data in fata si sa provoace un echilibru intre fortele politice pentru a putea ulterior negocia voturile obtinute in turul doi, pe modelul alegerilor din 2004. Numai ca, marele dusman al Conservatorilor care este Traian Basescu, a incheiat o intelegere secreta cu Vadim Tudor (probabil in cursul intalnirilor de la Controceni cu liderii partidelor parlamentare, unde Vadim a fost asigurat de faptul ca presedintele e importiva autonomiei Tinutului Secuiesc). In urma acestei intelegeri, inca nerecunoscuta in ciuda evidentei, peremistii (parlamentarii unui partid din Opozitie) si-au dat votul pentru omul Puterii: Bogdan Olteanu. Dincolo de faptul ca reprezentantii UDMR si cei ai PRM, care au dusmani comuni in randul Consiliului National Secuiesc, au votat impreuna, gestul peremistilor a aruncat in derizoriu intentia de santaj a conservatorilor care s-au trezit cu 22 de voturi inutile acordate Danielei Popa pentru postul de presedinte al Camerei Deputatilor. Revoltati, PD-isti le-au cerut liberalilor sa-i arunce pe scarile Palatului Victoria pe conservatorii care nu s-au hotarat de care parte sunt. Solutia e simpla si mai asteapta doar Raportul de Tara dupa care anticipatele pot sa fie declansate cu atat mai mult cu cat PSD-ul s-a incurcat in propriile intrigi care il rasuceste intern ca o ocluzie intestinala. Dar conservatorii nu par a intui pericolul si, dand dovada de o o meschina viziune politica, se arata disponibili sa atraga in partid parlamentarii plecati din PSD in frunte cu Adrian Nastase, cu riscul de a trece in Opozitie.

E de inteles frustarea celor 14 ani de ineficienta politica, cu atat mai mult cu cat, nici macar acum, ajunsi in parlament, conservatorii nu prea au avut vreun cuvant greu de spus, aspect sesizat si reprosat chiar de ei, si dorinta de a creste ca partid. Insa disponibilitatea de a-i atrage pe pesedisti in incercarea de a creste partidul incepand cu formarea unui grup parlamentar nu poate sa le aduca conservatorilor nimic bun pentru ca: 1)La un partid lipsit de credibilitate s-ar asocia alti politicieni cu tinicheaua coruptiei zdranganind de picior; 2) Chiar daca ar accepta sa formeze un mare partid cu PC-ul prin ruperea din PSD, Nastase nu ar accepta sa fie viioara a doua, cel putin nu a lui Voiculescu si 3)Aliatii se pot dispensa de ei chiar inainte de raportul de tara cu riscul de a ramane Guvernul minoritar sau, sprijinit discret, de PRM in baza intelegerii tacite pe care o intuiam mai sus. Daca nici una dintre variantele de mai sus nu vor pune in pericol Partidul Conservator asta se va intampla numai fiindca conservatorii isi vor arata inca o data „inventivitatea” si vor scoate un alt scenariu prin care sa-si riste viitorul. E si asta, un mod de consecventa. Singurul pe care conservatorii si-l pot asuma. 

O stire interesanta la RFI Romania cu ocazia Zilei Francofoniei: companiile franceze au constituit un fond de 1 milion de dolari pentru a stimula dezvoltarea invatamantului (politehnic in special) bi-cutural, adica formarea de specialisti cunoscatori ai limbii franceze in alte tari decat Franta. Industria auto franceza are in acest moment aproximativ 1000 de ingineri romani angajati in procesele de productie. Tot cam o mie de romani vorbitori de limba franceza va angaja anul acesta si BRD Groupe Societe Generale pentru agentiile sale din Romania si aproximativ acelasi numar de ingineri romani lucreaza pentru compania de telecomunicatii Alcatel in afara Romaniei. Iata ca dupa excelenta reprezentare a Institutelor Culturale Franceze din lume, in special in tarile francofone, francezii contribuie la dezvoltarea culturii franceze si prin intermediul economiei confirmand un adevar pe cat de actual pe atat de universal: banii sunt noua religie. Si cultura.   

Fosta multipla campioana olimpica, mondiala si europeana la atletism, Doina Melinte, a fost jefuita, duminica seara, la intrarea în localitatea Mogosoaia, de patru copii, care i-au sustras aproape un miliard de lei vechi. Desigur ca nu a fost sportiv din partea celor patru sa-i fure femeii geanta cu bani. De remarcat totusi faptul ca fosta alergatoare olimpica, mondiala si europeana, in ciuda eforturilor depuse nu a avut puterea necesara de a-i prinde. Aici ar fi doua variante. Fie fosta campioana si-a iesit din forma si nu a facut fata unei competitii locale ilfovene desfasurata ad-hoc, fie cei patru sunt reprezentantii unei noi generatii de aur a atletismului. In acest caz, Federatia Romana de Atletism ar trebui sa puna mana pe ei inaintea Politiei. Problema ar fi cine e destul de rapid sa-i ajunga acum ca si Gabriela Szabo si-a cam iesit din forma?

 

Adultii spun cu placerea pe care doar un parinte mandru o poate avea in glas ca odraselele lor sunt pline de imaginatie. Am trait si eu de copil cu aceasta convingere la fel cum am crescut cu aceea ca (o stiu de la scoala) Romania e cea mai frumoasa tara din lume (!). Poate nu e vorba atat de imaginatie cat de capacitatea copiilor de a accepta imaginarul, in special cel al adultilor. Imi vine destul de greu acum sa mai cred ca Romania e cea mai frumoasa tara din lume, in ciuda perfectei si unicei impartiri geografice (raportul aproape egal dintre munti, dealuri si campii+marea). Partea proasta a vietii adulte e nu numai ca omoara lucrurile frumoase in care ai putea crede dar le imbogateste la modul bolnav mai mult decat ar putea-o face cel mai inventiv copil.
Spre exemplu, care adult cu capul plin de filme, emisiuni televizate, scandaluri sexuale, stiri sangeroase, politicieni macabri mai poate sa citeasca si sa savureze ad literam placerea povestii „Alba ca zapada si cei sapte pitici”. O tanara fata (Alba ca zapada) provenita dintr-o familie dezorganizata (are o mama vitrega care nu prea o iubeste) fuge de acasa de frica mamei si traieste in padure in aceeasi camera cu sapte pitici. Parintii copiilor inventivi citesc si interpeteaza la propriu faptul ca Alba ca zapada „traieste” cu sapte pitici si nu ii deranjeaza. Totusi, daca nu ar fi politically incorrect, s-ar intreba in particular: Cu pitici?! Cu sapte pitici?!